Gheorghe Piperea: „Ce aveți de ascuns, oameni țicniți? Ce e în neregulă cu această pandemie, de trebuie să cenzurați informația în stil nazist sau comunist?”

Sarcastic, acest mesaj automat generat îmi apare chiar și mie, titularul paginii.

Mulți se tem să nu fie suspendați sau blocați dacă dau like sau share postării ori dacă emit comentarii la postare.

Da, feisbuc chiar face asta, în cel mai “democratic” mod posibil. Dar, mesajul de “atenționare” conține și opțiunea “continuați”, deci se poate comenta, da like sau share. Doar că e un pic mai dificil – iar feisbuc se bazează pe comoditatea utilizatorului sau nebăgarea sa de seamă, ca orice prestidigitator. Într-adevăr, cei mai mulți se lasă vrăjiți de această vrăjeală.

Mai grav este că atenționarea este făcută să semene cu eticheta “biohazard” sau “radiații periculoase/toxice” ori “cablu de înaltă tensiune – nu atingeți”.

Enorm de mulți oameni, îndoctrinați sau nu, renunță să se “atingă” de astfel de texte, pentru a nu se “infecta”. Ca în vremurile nazismului sau ale comunismului, pe care le credeam de mult apuse, turma care aleargă după imunitate nu se încumetă la lecturi din texte eretice. Iar extensia naturală a virusului ereziei este blocată. Eficient, cinic, nazi style. Sau soviet style, pentru pudibonzi.

Așa zisa justificare a acestei cenzuri indirecte, dar cvasi-ineluctabil, este necesitatea de a lua informații numai din surse oficiale.

Când, însă, în decursul istoriei științei, informația oficială s-a confundat cu știința?

Ce altă teorie oficială relativă la o boală s-a mai bucurat vreodată în istorie de o astfel de protecție?

Cum ne putem baza exclusiv pe informațiile oficiale, când acestea sunt atât de incerte și schimbătoare, când purtătorii mesajului sunt atât vinovați de impostură, de corupție și de conflicte de interese (de care, btw, profită chiar proprietarii feisbuc)? Cum putem lua de bune ghicelile educate ale “autorităților” științifice canonice, care sunt culpabile nu numai de aroganță cognitivă, ci și de minciuni penale, uneori recunoscute public (cazul Fauci fiind cel mai recent și notoriu)?

Cum putem crede, de exemplu, că testele RT-PCR sunt infailibile, iar măștile sunt protective, când s-a dovedit științific că nu sunt? Cum putem crede în continuare că virusul se ia prin atingerea suprafețelor, când s-a probat științific că nu e așa? Cum putem accepta că vaccinul este protectiv și safe când chiar producătorii vorbesc de 500 de efecte secundare și reamintesc mereu că suntem încă în faza de experiment, iar injecția nu trebuie făcută fără prescripție medicală?

Cum putem accepta că izolarea, carantina impusă în pur stil medieval, distanțarea socială, închiderea școlilor, interzicerea dansului, abrogarea Crăciunului și a Paștelui etc. sunt eficiente, când a trecut, iată mai mult de un an de pandemie, și o tot ținem în valuri și cocoașe și dinți de fierăstrău, plus tulpini și mutații interminabile, în timp ce copiii ne intră în grave depresii?

De ce ar trebui ca dezbaterea publică a unei pandemii, care afectează 8 mld de persoane, să se limiteze la îngurgitarea unor producții fake și glisante ale unui număr redus de farisei sanitari, care nici măcar nu sunt medici (Gates, Tedros Adhanom) sau virusologi (Arafat)?