Gheorghe Piperea: „Am putut fi transformați în oameni de plastilină care acționează exact așa cum ne dictează avatarurile noastre informatice.”

Dar cum e când cineva “omoară” apa, tratând-o industrial ori infestând-o sau când decimează pădurea, braconează industrial, arde necontrolat deșeuri toxice și reziduuri industriale sau le aruncă în râuri, fluvii sau mări, declarând că apa, aerul, pădurea, marea, sunt ale tuturor, deci pot fi exploatate pentru sfântul profit, mai ales de către cei cu logistică, bani, susținere politică și mediatică, adică norocoșii conchistadori care au ajuns primii la fața locului?

Cum putem califica economic, juridic și sociologic auto-împroprietărirea perfectată de mogulii capitalismului de supraveghere pe porțiuni vaste din oceanul experiențelor umane, colectate secundă de secundă de pe internet, fără vrerea sau conștiința noastră?

Să pui stăpânire pe teritorii necunoscute și să exploatezi în profit propriu ceea ce aparține tuturor se numește împroprietărire prin ocupațiune.

Așa s-au construit imperiile, mai ales cele coloniale.

Așa s-a “civilizat” vestul sălbatic american.

Exact așa s-au constituit imperiile piraterești ale spațiului virtual, “liber și gratuit”, al internetului – prin ocupațiune și legi proprii, anaționale, impuse de mogulii IT prin “termenii și condițiile” din contracte girate de state puternic militarizate, cu sisteme judiciare constrângătoare, imperialiste și infestate de corupție și conflicte de interese.

În urmă cu patru sute de ani, pe marea liberă, nesupusă suveranității vreunui stat, corsarii englezi își luau niște libertăți pe care nu ar fi îndrăznit să le pretindă nicăieri pe uscat, bazându-se pe susținerea tacită a coroanei engleze, dar temându-se respectuos de puterea politică și judiciară a altor suverani.

Acum, pirații spațiului “liber și gratuit” al internetului și-au construit imperii în fața cărora “își pleacă genunchiul” chiar și super-puterile militare ale lumii.

Ironia destinului este că aceste imperii s-au construit pe ceea ce s-a luat gratuit, noaptea ca hoții, de la noi, cei 4 miliarde de utilizatori ai internetului. Aurul alchimic utilizat ca fundament al acestor imperii ale cocalarilor IT este super-continentul de informații despre comportamentul, experiența curentă și emoționalitatea noastră, pe baza cărora am putut fi transformați în oameni de plastilină care acționează exact așa cum ne dictează avatarurile noastre informatice. Am devenit produsele lor predictive, recolta lor. Și iată că, neîngrădiți de nimeni, pentru că nimeni nu are curajul să îi înfrunte, foștii “nerds”, deveniți bătăușii din fundul curții școlii, entitățile din vârful acestor imperii “virtuale”, au ajuns să pretindă, pur și simplu, bucăți din spațiul cosmic.

Cum vi se pare ocuparea spațiului cosmic de orbită joasă cu 33 de mii de sateliți ai lui Jef Bezos, cu 45 de mii de sateliți ai lui Elon Musk* și nu se știe câte alte zeci de mii ale chinezilor, lucru care se desfășoară de cca un an sub ochii larg-închiși ai restului lumii?

“Dreptul” de a lua prin ocupațiune ceea ce este res publica** sau bun/valoare/experiență personală conferă și “dreptul” de a îngrădi, de a stabili cine intră și cine iese din teritoriul ocupat. De aici cenzura, știrea falsă prin omisiune, simularea realității, meta-adevărul, ghidajul și remodelarea informației și a ideilor, fabricarea consimțământului (manufactured consent) și canalizarea opțiunilor de achiziție, comercială, ideologică sau politică.

Către ce lume de coșmar totalitar feudal ne îndreptăm?

*este vorba de câte o rețea privată de sateliți de supraveghere minuțioasă a fiecărui detaliu al vieții noastre particulare, pentru fiecare mogul IT ultra-miliardar suficient de tupeist pentru a cere și obține “dreptul” la ocuparea spațiului cosmic de orbită joasă; numele alese sunt, uluitor, similare cu cele din filmele SF distopice; de exemplu, Musk și-a numit starlink constelația de sateliți privați, foarte similar cu skynet, inteligența artificială malefică din Terminator

**lucruri necesare tuturor (aer, apă, cer, viitor, identitate genetică), bunuri din domeniul public, inalienabile (râuri, fluvii, mări, munți, instituții publice) sau bunuri destinate uzului public (parcuri, piețe, drumuri, școli și spitale publice etc.)