Începând cu data de 1 ianuarie 2025, va intra în vigoare obligația de declarație fiscală intitulată codificat SAF – T, un formular standardizat de destinat transmiterii către fisc a datelor contabile și de altă natură privitoare la (in)activitatea firmelor mici, formular inițiat, cică, de OECD.
În România, raportarea SAF-T a început pentru contribuabilii mari în 2022, iar pentru cei mijlocii, în 2023, urmând ca micile firme să fie incluse începând cu 1 ianuarie 2025. Acest proces face parte din efortul de digitalizare și standardizare a proceselor fiscale, având ca scop principal prevenirea evaziunii fiscale și facilitarea accesului autorităților la informații relevante.
Notă intermediară: acest scop este cât se poate de transparent, așadar e oficial – digitalizarea este pentru control, supraveghere și intimidare. Evaziunea fiscală, fenomen cu care Statul român se luptă pe rupte din 1990 încoace, este un bun pretext pentru acest panopticum fiscal. Nu va mai exista loc de întors, de ascuns sau de scărpinat la ceafă – fiscul este mereu cu ochii pe tine …
Dacă până acum declarațiile lunare sau trimestriale se refereau doar la anumite zone din evidență (taxe, TVA, contribuții salarii), SAF-T solicită informații din toate registrele și jurnalele cu informații despre conturi clienți, furnizori, taxe, stocuri, proprietari, facturi de vânzare, facturi de cumpărare, plăți, mișcări de bunuri, tranzacții cu active. În acest raport curent vor fi trecute toate operațiunile economico-financiare ale întreprinderii, inregistrarea cronologica a încasărilor, plăților, tipurilor de plăti, cotelor de TVA, creanțelor și datoriilor, cu detalii pe furnizori și clienți. De asemenea, va conține informații despre mijloace fixe, inventare și stocuri.
Vor exista trei tipuri de declarații fiscale SAF – T: lunare sau trimestriale, anuale și pentru stocuri.
Această nouă formă de birocrație digitală este vândută ca fiind prea bună, prea ca la țară: cică va ajuta întreprinderile să reducă din costurile birocratice cu raportarea fiscală (…??!), prin „transparența crescută”, va facilta rambursarea de tva, va reduce frecvența și durata controalelor fiscale și va reduce din riscurile de amenzi și alte sancțiuni … În afară de faptul că nimic din ceea ce s-a numit simplificare fiscală în ultimii 34 de ani nu a dus la simplificare, este de o ingenuă și naivă onestitate din partea leguitorului fiscal să recunoască marile probleme cu care se confruntă contribuabilii: tergiversarea rambursării de tva, multitudinea și caracterul cronofag al controalelor fiscale, aplicarea de sancțiuni cu sau fără justificare, bazate doar pe virgule lipsă ori pe formulare completate neconform …
Mie, în plus, mi se pare foarte grav că ești nevoit să pui la dispoziția fiscului toate datele și informațiile confidențiale relative la modelul de afaceri, clientelă, alianțe/adversități, strategii judiciare sau de lobby etc. Personal nu am încredere că evidențele electronice ale fiscului sunt sigure și impenetrabile de hackeri și nici în onestitatea fiscului în a păstra confidențialitatea datelor și informațiilor vărsate/turnate obligatoriu la fisc de micii comercianții.
O fi, n-o fi de la OECD, dar acest gen de obligație declarativă ridică la cote nemaiauzite nivelul de control și implicare a statului în economie și în jocul liber al concurenței. Și măcar de-ar fi eficiente aceste măsuri de strângere a șurubului … Este evident că un mare număr de IMM – uri vor fi nevoite să migreze în zona gri a economiei, iar marii contribuabili își vor intensfica eforturile de „optimizare fiscală”, adică de fentare cvasi-legală a fiscului și, mai ales, a regulilor competiției libere și loiale …
Autor: Gheorghe Piperea