Gheorghe Piperea: “Aceasta nu este democrație, nu este rule of law, nu este societate bazată pe valori …”

Acest domn din Slovacia este la al patrulea mandat de comisar. Am servit deja trei mandate – 15 ani …

În mandatul anterior s-a ocupat, în principal, cu Pactul Verde European. O treabă care a ieșit atât de bine încât uzinele Audi și Volskwagen au început să fie închise…

În acest mandat se va ocupa, în continuare, cu Pactul Verde European, dar și cu relațiile interinstituționale. Poate fi vorba, de exemplu, de cele cu America de Sud, mai ales în privința Mercosur, acordul care a scos fermierii francezi în stradă de nenumărate ori cu Canada și Australia, cu SUA, China, ba chiar și cu Marea Britanie, cu Elveția și Norvegia. Domnul comisar se va ocupa și cu … previziunea (forsight)… Va fi un fel de Bill Gates instituționalizat.

La audieri au fost foarte multe și insistente întrebări referitoare la modificarea tratatelor UE, pentru a se trece de la votul unanim, la votul majoritar. Pretextul ar fi flexibilizarea deciziei, în vederea viitoarei lărgiri a UE, precum și mai facila sancționare a încălcării „statului de drept” de către state mai rebele, cum este acum Ungaria și cum a fost Polonia, înainte de mandatul lui Donald Tusk. Cei care insistă cel mai mult cu aceste întrebpri sunt olandezii, francezii, germanii și italienii, adică țările mari, care dau tonul și instituie cordoanele sanitare, la nevoie. Acele cordoane care țin dizidenții la distanță aseptică de decidenții ne-aleși de nimeni.

Evident, abandonul unanimității nu va avantaja nici România, nici democrația, în general. Dar este clar că va fi o schimbare fundamantală a tratatelor originare, care vor schimba construcția juridică numită Uniunea Europeană, dintr-o uniune de națiuni suverane, într-o societate comercială în care marii acționari decid, iar acționarii nesemnificativi se supun.

Personal, voi căuta metode juridice de a ataca la CJUE o astfel de pervertire a tratatelor originare.

În general, dl. Mariš Šefčovič a fost diplomat și precaut, nespunând nu, nespunând da acestor provocări și insistențe. Doar că a amintit ce crede și ce vrea Ursula von der Leyen. Ați ghicit: vrea modificarea tratatelor. Vrea crearea unei uniuni de acționari care să aștepte dividende de la managerul corporației, dar să primească doar pierderi. Căci asta se întâmplă, de fapt, în ultimii ani cu UE: pierderi și eșecuri pe toată linia. Chiar și Draghi, în mărețul său raport asupra competitivității UE, în care nu spune decât ceea ce își dorește Ursula să audă, a scăpat porumbelul – visul european amenință să se transforme într-o agonie lentă dacă UE nu face, nu drege, nu dă din coate, nu bagă bățul prin gard etc.

M-am uitat și pe „scrisoarea de misiune”, l-am și ascultat pe dl. comisar de cursă lungă Mariš Šefčovič, și am remarcat niște lucruri oarecum interesante, dar mai mult ipocrite și de fațadă. De exemplu, se vorbește despre :

-eficientizarea și transparentizarea relațiilor cu parlamentele naționale, în vederea unei mai bune aplicări a principiilor subsidiarității și proporționalități în acțiunea reglementară și practică a UE (concluzie proprie – treaba nu merge deloc azi în această privință…),

-reducerea sau eliminarea poverii reglementare de pe umerii consumatorilor și ai IMM-urilor; am spus mereu că nu există în lume o legislație mai stufoasă, mai hiper-complexă, mai de neînțeles și mai descurajantă decât legislația UE; probabil că și în cazul Ursulei și al sub-ordonaților săi, chestia asta cu reducerea poverii este tot atât de in-inteligibilă și de ipocrită ca și în cazul Kamalei Harris (cea care utilizează de sute de ori pe lună cuvântul unburden – despovărat …); vom vedea dacă cei din Comisie chiar vor lua chestiunea în serios, căci am de gând să propun rezoluții și inițiative legislative în scopul simplificării legislației UE și al eliminării complexității;

-reducerea raportărilor administrative cu până la 25% până la finalul mandatului; având în vedere tsunamiul de legislație privitoate la sustenabilitate, durabilitate, digitalizare, IA, gatekeepers, împachetarea fumului, taxele pe fumărit etc., nu prea cred în astfel de promisiuni.

Bineînțeles, nu lipsesc chestiunile de ideologie și pseudo-știință a schimbării climatice, dar altceva de-a dreptul interesant mi-a atras atenția.

Comisarul slovac de cursă lungă Mariš Šefčovič trebuie să (re)pună la baza acțiunii legislative, politice și economice europene știința bazată pe dovezi. Așa zice “scrisoarea de misiune”.

Mă întreb cum s-a respectat, totuși, principiul medicinei (ca știință) bazată pe dovezi în plandemie, atunci când masca, distanțarea socială sau termoscanarea s-au impus pe baza unor simple intuiții sau ghiceli ale biro/tehnocraților implicați – până și Fauci a recunoscut asta, recent: nu a fost nimic științific la mijloc, ci doar faptul că „așa s-a crezut atunci” …

La fel, ce dovezi s-au putut aduna în cazul autorizării punerii urgente pe piață a vaccinului anti-covid, de vreme ce s-au luat de bune testele clinice făcute timp de mai puțin de 2 luni în Marea Britanie și în SUA, țări care au recunoscut oficial că cel puțin în parte acele teste au fost falsificate sau coafate statistic …

Sau ce știință bazată pe dovezi este aceea care permite poluatorilor să polueze pe mai departe cu CO2 și cu alte sute de gaze, substanțe toxice sau microparticule de plastic și cauciuc sintetic, cu condiția ca fumul pe care îl produc să fie capturat, împachetat și stocat la 3500 de metri adâncime… Pe banii consumatorilor produselor lor…

În fine, ce știință bazată pe dovezi este aceea care dă ca sigură reducerea cu 1,5 grade Celsius a temperaturii globale, cu condiția ca europenii, consumatori, contribuabili, IMM – uri, corporații, să plătească regulat și fără crîcnire taxe și impozite pe fumărit, până fix în 2050?