A fost odată, prin octombire 2011 – martie 2020, un Cod civil care, integrând niște principii ale unei Constituții uitate și ale unei Convenții de la Oviedo disprețuite, spunea cam așa ceva:
– persoana fizică are dreptul de a dispune de sine însăși*, dacă nu încalcă drepturile și libertățile altora, ordinea publică sau bunele moravuri (art. 60 Cciv);
– viața, sănătatea și integritatea fizică și psihică a oricărei persoane sunt garantate și ocrotite în mod egal de lege; interesul și binele ființei umane** trebuie să primeze asupra interesului unic*** al societății sau al științei (art.61 Cciv);
-nimeni nu poate aduce atingere speciei umane**; este interzisă orice practică eugenică prin care se tinde la organizarea speciei umane**** (art.62 Cciv);
-nicio persoană nu poate fi supusă experiențelor, testelor, prelevărilor, tratamentelor sau altor intervenții în scop terapeutic ori în scop de cercetare științifică decât în cazurile ți în condițiile expres și limitativ prevăzute de lege (art.67 Cciv);
-la cererea persoanei interesate, instanța poate lua toate măsurile necesare pentru a împiedica sau a face să înceteze orice atingere ilicită adusă integrității corpului uman, precum și pentru a dispune repararea, în condițiile prevăzute la art. 252-256, a daunelor materiale și morale suferite (art.69 Cciv).
Nimic din toate acestea nu mai par a însemna ceva în societatea românească de azi, pentru că cineva a decis că nu se va opri „din cauza Constituției”, deci Codul civil nici nu ar putea fi o piedică prea mare … Azi, Codul civil este înlocuit de credința cuiva și a enoriașilor acelui cineva că face bine, legea, hotărârile judecătorești, drepturile și libertățile fiind nerelevante în măreața luptă pentru siguranța noastră.
Și atunci lumea este (și se lasă) inoculată cu seruri de manipulare genetică și celulară, ale căror compoziții, efecte terapeutice și secundare sau adverse și consecințe asupra speciei umane nu se știe nimic. Și atunci lumea se supune unor experimente în masă făcute cu substanțe neterminate, în condiții de autorizare urgentă și condiționată, fără ca legea care să stabilească expres și limitativ aceste condiționări să existe măcar în stadiu de proiect. Și atunci, populația României se supune unor intervenții medicale cu substanțe de acest gen expirate, dar cu termen de valabilitate prelungit din pix, birocratic. Și atunci copiii României cu vârste sub 12 ani, care nu își pot exprima un consimțământ valabil, sunt supuși unor experimente și intervenții medicale cu un ser nerecomandat nicăieri în lume (exceptând Israelul).
Desigur că, dacă ar exista 100 de mii de persoane care să vrea să utilizeze instrumentul pus la dispoziție de art. 69 Cciv, adică să ceară instanțele stoparea acestui experiment nemaiîntâlnit în istorie, lumea și-ar aduce aminte că, încă, acest Cod civil (care stabilește și principiul uniunii prin căsătorie a unui bărbat cu o femeie) nu a fost abrogat.
Realmente, dacă cineva s-ar încumeta la un astfel de proces, personal aș putea să îl organizez.
În rest, știți continuarea – Hai Liberare!
*corpul meu, dreptul meu
**ființa trans-umană, îmbunătățită chimic, tehnologic sau informatic, pentru a „trăi” sute de ani, nu este o ființă umană; trans-umanii nu sunt specie umană
***interes unic = interes totalitar
**** nu se poate selecta, nu se poate categorisi, nu se poate eticheta, nu se poate segrega umanitatea; nu există sub-oameni și supra-oameni, oameni noi și oameni vechi, nou-normali și medievali, oameni suspecți de boală și oameni care fac proba virtuții și sănătății printr-un cod QR, ci există doar oameni, egali în fața destinului și liberi de la natură.
Autor: Gheorghe Piperea