„Ne trebuie o familie sănătoasă, pentru că aici se va forma viitorul bărbat de stat. Aici se formează geniul, eroul, mucenicul… Familia, împreună cu şcoala, Biserica împreună cu şcoala, legătura mai strinsă între religie şi ştiinţă, intre credinţă şi viaţă, toate acestea, în sfârşit, vor putea, în timp, să ne readucă acolo unde merităm. Calea va fi lungă, poate cât a durat stricăciunea, dar avem şansa restaurării în viitor” (Părintele Iustin Pârvu)
Aud tot mai des că nu am voie să fiu, cine sunt!
Nu am voie să spun că mă trag dintr-o familie tradițională (ci din „părintele unu” și „părintele doi”), că sunt descendentul unui Neam eroic și sunt stăpânul unei Țări minunate, pentru că supăr U.E.!
Aud tot mai des că nu am voie să vorbesc despre homosexuali, pentru că supăr U.E.!
N-am voie să vorbesc despre lesbiene, că supăr U.E.!
N-am voie să vorbesc despre familia tradițională, despre normalitatea cuplului așa cum l-a lăsat Dumnezeu, dintre un bărbat și o femeie, că supăr U.E.! Despre Evanghelistul Ioan, am dreptul să vorbesc, măi, cretinilor? Dar despre Sfântul Pavel? Știți „poziția” lor despre cei ce ies din normalitatea vieții de cuplu?
N-am voie să vorbesc frumos despre țăranii mei, chiar fără să-i așez în „competiție” cu alți țărani din Europa, că supăr U.E.!
N-am voie să vorbesc despre Credința mea strămoșească, adică despre creștinismul-ortodox românesc, că supăr U.E.!
N-am dreptul să-mi laud, atât cât merită, Neamul, că devin naționalist și supăr U.E.!
N-am dreptul să vorbesc despre Eminescu, mai ales despre uimitoarele sale articole din «Timpul» anilor 1870, că supăr U.E.!
N-am dreptul să vorbesc despre Petre Țuțea, autorul Tratatului de Antropologie Creștină, că supăr U.E.!
N-am dreptul să vorbesc despre Radu Gyr (un „Sfânt al închisorilor”), despre Nichifor Crainic (cel mai bun poet creștin al românilor) că supăr U.E.!
N-am dreptul să vorbesc despre Nicolae Paulescu, descoperitorul Insulinei, jefuit încă din timpul vieții de niște neisprăviți de prin Canada (care i-au furat efectiv descoperirea), că devin român iubitor de români și supăr U.E.!
N-am dreptul să vorbesc despre Părintele Stăniloae, despre Mircea Eliade, despre Nicolae Iorga, despre Mareșalul Antonescu, că supăr U.E.!
N-am dreptul să vorbesc despre Mama care m-a născut, despre Tata, cel ce a făcut 11 ani de front și concentrări militare cerute de Statul Român, pentru apărarea Statului Român, că supăr U.E.!
N-am voie să vorbesc despre Țara mea, că supăr vecinii, unii dintre ei „staționari” încă pe teritoriul Daciei mele străbune, de peste o mie de ani, că supăr U.E.!
N-am voie să vorbesc despre nemernicii care mi-au jefuit Țara, despre nemernicii care continuă să-mi jefuiască Țara, despre nemernicii care își bat joc de românii mei, peste tot pe unde-i prind, prin lumea asta pestriță și largă, că supăr U.E.!
N-am voie să mă închin, n-am voie să-mi „sărbătoresc” morții, n-am voie să-mi spun Rugăciunile pentru Mântuirea sufletului meu și al Neamului meu, n-am voie, n-am voie…, că supăr U.E.!
Măi, prăpădiților, voi nu mai aveți pic de rușine? Nu mai aveți o fărâmă de omenie în voi? Ce se poate întâmpla dacă, așa, ca un simplu cetățean al acestei Planete, încep și eu, și toți ai mei, să ne supărăm pe voi?
Să vă întrebăm cine sunteți, de unde veniți, ce credință aveți, de ce l-ați părăsit pe Dumnezeu? Voi nu înțelegeți că ne-am cam săturat să vă faceți, peste noi, și voile, și nevoile, așa cum vă vin vouă la mână și la gură? Vă ofer gratuit un sfat: nu ne considerați altceva decât suntem, că o să vă pară rău…
Perfidul Albion v-a părăsit. A simțit că nu sunteți curați la suflet, că ați înlocuit iubirea lui Dumnezeu cu religia banului. A simțit că se sufocă în strânsoarea unei construcții artificioase, că le știrbiți identitatea națională, că-i duceți spre omogenizarea răului cel mai rău, că le puneți sub obroc, coroana regală. V-a simțit micimea, otrava unei batjocuri fără seamăn și v-a părăsit..
Puțină diplomație, ce dracu’, puțină înțelegere, puțină omenie, puțină demnitate, puțină responsabilitate, că suntem cu toții oamenii secolului al XXI-lea. Suntem egalii voștri în toate, suntem în multe altele, peste voi, suntem aici de la Începuturile Lumii și suntem stăpâni la noi acasă! Stăpâni, bă, stăpâni, chiar dacă ne-ați mai ciordit din teritoriul Sfânt al Țării, știți voi când, știți voi pe unde…
Altfel spus, avem voie să ne comportăm așa cum ne dictează civilitatea în care trăim, să ne iubim propriile noastre valori morale, să nu fim de acord cu faptele contra naturii umane și să-l slăvim pe Bunul Dumnezeu, conform celor propovăduite de Biserica noastră Creștin-ortodoxă!
N-ați vrea voi, măi, prăpădiților, să vă ocupați, așa cum este normal, numai și numai de voi și de interesele voastre?
Nu ne tratați de „sus”, că n-aveți nici căderea, nici priceperea s-o faceți! Și vă spune acest adevăr irefutabil un simplu Țăran român, unul care știe, are conștiința existenței sale dintr-un Neam cu adevărat Ales de Bunului Dumnezeu, de la Facerea Lumii, să trăiască aici, în Grădina Maicii Domnului.
Și vă mai spun ceva, ceva ce o să vă aducă cu piciorușele pe pământ: În timp ce voi ați transformat Casa Domnului în bordel, restaurant de lux, ori casă de prezentat „moda zilei”, noi, românii ăștia pe care îi tot blamați, construim Catedrala Mântuirii Neamului… Și este o minune de Casă a Domnului, poate cea mai minunată Casă a Domnului construită în ultimii două mii de ani… Și este așa, pentru că este lucrată cu sufletul, cu Credința imensă în Bunul Dumnezeu, cu truda unor artiști peste care s-a revărsat Harul lui Dumnezeu… Aici, și numai aici, în Catedrala Mântuirii Neamului (observați ce titulatură sfântă are?), o veți găsi pe Maica Domnului în mărime cosmică, îl veți găsi pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos în postura de Stăpân al Lumii, aici și numai aici, dacă intrați pentru câteva minute, atingeți Cerul, primiți în sufletele voastre uscate de păcatul uitării de Dumnezeu, iertare și chiar harul celui de Sus!
Să mi se ierte păcatul mândriei, dar nu-l mâniați pe cel ce ne-a dat viață, că de-o fi să scăpați de judecata noastră, judecată morală, că doar asta putem să vă oferim, o să dați peste judecata Lui, peste Judecata Sfântă, și ce-o să răspundeți?
Preluare: art-emis.ro / Autor: George Rizescu