Președintele României a comis-o din nou. Din nou lansează din străinătate rachete împotriva Guvernului. De astă dată, din apropiere. Din Bulgaria. De la Sofia. Acolo unde se desfășoară un summit UE „Balcanii de Vest”, urmărit cu mare atenție de întreaga lume. De acolo, Iohannis și-a organizat o mică conferință de presă. Intenționat. Pentru ca atacurile lui contra premierului Dăncilă să aibă ecou extern.
La scurt timp după ce a invitat-o la consultări pe doamna Dăncilă, fără ca față în față fiind să aibă bărbăția de a o mustra, iată că, acum, după ce și-a luat distanța cuvenită, de dincolo de frontierele României, Iohannis îi cere pentru a treia oară demisia. Deși știe foarte bine că nu poate face acest lucru în calitate de președinte. Și utilizează un limbaj nedemn de funcția pe care o deține. Afirmă că nu poate sta impasibil atunci când Guvernul „o dă cu oiștea în gard”. Cu trimitere directă la ultimele inițiative de politică externă al Executivului de la București, susținute de majoritatea parlamentară. Să facem un efort de a traduce spusele lui Iohannis. Ce înseamnă oiștea? Și ce înseamnă gardul? Oiștea, în mod vădit, o reprezintă inițiativele de politică externă ale Executivului vizând 1). Mutarea Ambasadei noastre la Ierusalim; 2). Poziția nucleului dur al UE față de Iran versus poziția Statelor Unite; 3). Visegrad 8, respectiv cele opt state fost comuniste, la care s-a asociat și România și care transpiră pentru a-și proteja interesele în fața hegemoniei Germaniei.
Și cine este gardul? Nu poate fi altceva decât interesele pe care le protejează în mod explicit Klaus Iohannis. Interese care coincid milimetric cu cele ale Germaniei. În ce domenii? 1). În domeniul obstrucționării pe toate căile a procesului prin care statul Israel își dobândește suveranitatea asupra Ierusalimului. 2). Germania nu acceptă renegocierea tratatului cu Iranul, nu de dragul blocării proliferării nucleare în acest stat, ci exclusiv în baza intereselor sale comerciale. 3). Guvernul Germaniei, spre deosebire de Guvernul României, nu acceptă să suporte o parte din costurile apărării acestui continent, destinând 2% din PIB înarmării colective. 4). Doamna Merkel a încheiat o înțelegere cu Moscova vizând o magistrală de gaze, care o leagă de Federația Rusă, sabotând astfel financiar, cum a făcut-o și până acum, statele din Europa de Est și sabotând de asemenea eforturile Statelor Unite de a asigura independența energetică a Europei. 5). Germania doamnei Merkel dorește ca, în continuare, să beneficieze de întreaga piață de desfacere a Europei de Est, fără a da nimic în schimb, dar și de piața americană, creându-i un impresionant deficit comercial partenerului nostru geostrategic.
Fie și această enumerare succintă și, desigur, incompletă, și am putea înțelege, cu un minimum de bunăvoință, un adevăr elementar. Și anume că, pentru moment cel puțin, s-a produs un fapt fără precedent în geopolitica de după cel de-al Doilea Război Mondial. Pentru prima dată, între Statele Unite și Germania nu mai există o solidaritate în ceea ce privește răspunsul la principalele provocări de tip geostrategic. Dimpotrivă. Există o ostilitate, care se acutizează. Prin urmare, România trebuie să aleagă. România nu este suficient de puternică pentru a rămâne neutră. Și pentru a rezista negociindu-și în forță angajamentele atât față de Washington, cât și față de Berlin. Și primind și dintr-o parte și din alta avantaje consistente la schimb.
Prin urmare, președintele Klaus Iohannis fie greșește profund, fie încearcă să ne amăgească atunci când afirmă rituos de la Sofia că Guvernul o dă cu oiștea în gard, în timp ce Administrația Prezidențială, în profunda ei înțelepciune, rămâne în toiul disputelor dure în plan geostrategic alături și de Germania, în calitatea ei de hegemon al Uniunii Europene, și de Statele Unite, care încearcă să-și mențină și să-și consolideze poziția de primă putere a lumii.
Domnule președinte Klaus Iohannis, atunci când bolovanii zboară dintr-o parte în alta, cine stă la mijloc se alege de regulă cu capul spart. Eu nu cred că asta își doresc cetățenii României. Dar dvs. ce vă doriți în definitiv?
Autor: Sorin Rosca Stanescu
Sursa: Sorin Rosca Stanescu Blog