În urmă cu ceva mai mulți ani, cînd erau alegeri prezidențiale încă adevărate, sau pe vremea aceea cînd încă noi, românii, ne mai puteam alege călăii dintr-o mai vastă ofertă, (acum ei ne aleg și paraculeg pe noi, cumva), pe atunci era o întreagă frenezie cu alegerile.
Zvîcnea întreg orașul numai la gîndul că ne alegem președintele, oamenii se dichiseau și țin minte că mergeam la vot frumos îmbrăcați. Încă pe atunci mai exista respectul acesta față de o oarecare Agora, dar și o supunere a oamenilor pe care n-am mai văzut-o de mult. În orice caz, era o altă atmosferă: nici de jale, nici de răzvrătire, nici de bucurie mare nici de supărare, ci pur și simplu era o perioadă ceva mai solemnă.
Poate pentru că încă nu eram îndoctrinați în așa hal și supuși inoculării de batjocuri la adresa statului, la adresa oamenilor statului, așa încât, s-a ajuns acum să fie huiduit orice om politic care poartă costum și spune ceva. Corupția ucide. Un construct abstract, mic, dar cu putere mare, a reușit în toți acești ani să facă ravagii în mentalul colectiv. Oriunde te uiți, corupție, dom le. Au stat toți cetățenii cu lumânarea la capetele tuturor, și știu ei sigur că nu mai există nicio fărîmă de speranță la oile noastre, prin urmare, s-au umplut toți de ură, de spume la gură…
Știți că…părerea de rău față de un hoț sau un călău înobilează omul, dar a ști și a nu fi bun intenționat, a deveni una cu hoțul, îmbăiat în propria ură față de el, e o decădere, o patimă, o dizgrație emoțională.
Dar nici nu mai avem timp să stăm să ascultăm. Meme-urile ne ocupă toată ziua, și mintea fragilă, în care nu doar politicienii se înghesuie să concureze, ci și companiile, care mai de care folosind tehnici de manipulare dintre cele mai perverse, spre a adăpa cumva omul de marea vastitate de oferte de modificare de comportament. Furt de conștiință.
Pe atunci și campaniile erau ceva mai rigide. Azi ne putem bucura de adevărate campanii de advertising, inserate atent sau neatent în afișele electorale. Maimuțăreala a început, să-nceapă…maimuțăreala. Și nu oricum, ci în stil advertise, căci dacă în ziua deazi nu atingi corzile emoționale tot mai imune și rigide ale oamenilor, și nu țintești la corazon, nu ai nicio șansă să fii…
Nu contează că tu, candidatul X nu consumi , să zicem , supă de pui. Trebuie să arăți că îți place supa de pui, fie și pentru 2 minute, cît ține o fotografie. Și poza viral se făcu… dar în social-media poate părea o eternitate. Ce amăgire de sine, ce deziluzie ! Ați văzut pozele cu pisici făcut de danbarna? Sau cînd a jucat șotron?
Nu contează că n-ai făcut nimic tot anul, acum dacă inaugurezi ceva, e ca și cum ai spăla întreaga neputință din ultimii ani, cu lentoare. Din putoare!
Nu contează că oamenii nu au ce să aleagă, trebuie să pară ca și cum oferta este vastă, iar în caz de eșec, tot românii, bieții, să fie vinovați că nu și-au ales bine Președintele.
CITEȘTE MAI DEPARTE AICI
Autor: Andreea R. Hosu
Sursa: Trăsături din front