Sunt plecat. Plecat pentru o perioadă. Plecat de tot. Plecat să mă întorc. Plecat să nu mă mai întorc. Sunt posibile mai multe viitoruri. Dar prezentul e ceea ce mă lasă optuz. În ultima perioadă când mă gândesc la România am o senzație de translucid și tot ce pot înțelege fără urmă de îndoială e o singură sintagma : stat securist. Bine, intelectualii îi spun cleptocratie(tip de guvernare în care membrii săi caută, în primul rând, să obțină avantaje personale) dar cine știe unde s-au ascuns și ei săracii. Sau mai bine: oare ce tip de securist au fost și sunt intelectualii? E doar un joc. Nimic serios. Nu scriu aici de supărare. Eu scriu de mângâiere. Pentru că chiar dacă nu prea știu eu multe despre ce înseamna ”securist ” înainte de revoluție pare că lucrurile trebuie reinţelese. Cel puțin pentru mine. Cu siguranță majoritatea știe mai bine ca mine. Pentru că România și românii din ea sunt atât de greu de înțeles pentru mine azi, am ajuns sa simplific…. Toți sunt securiști. Altfel cum să îți explici de ce unii aleg de bună voie să trăiască în acea zonă gri moral, gri spital, gri penal. Deci securist înseamnă angajat la stat în România… Pentru că oricât ai nega ai fost și tu măcar pentru o zi securist domnule funcționar, profesor sau preot. Știi ziua în care ai făcut o favoare altui securist. Securist ca băiat de securist sau securist ca interlop. E acolo… Ca să fie bine. De ce să fie rău… Securist corporatist deoarece chiar de nu știi de unde îți vine titlul… Un lucru știi… Cum sa fii securist .. Nu sunt oare corporațiile cu birourile și structura ierarhica un mic model de securitate. Nu vorbim de cei care au dus greul atâția ani… Care au creat instituția ca serviciile, politicienii, politia. Sa le faceti statui!
Autor: Gabi Pîţu