Foamea defineste politica globala

Oricat ar incerca mass-media sa ne convinga de caracterul politic al evenimentelor din Tunisia si Egipt, pentru orice observator obiectiv este clar ca revoltele populare din aceste tari au fost generate de fenomene care au caracter economic, si nu politic. Sute de mii de oameni au iesit in strada nu pentru a-si satisface setea de democratie, ci pentru a-si satisface foamea in sensul fiziologic. Demonstratiile din Tunisia au coincis cu cresterile preturilor la alimentele de baza si disparitia din magazine a zaharului si a carnii. In tari sarace in care populatia cheltuieste practic toate veniturile pentru alimente, orice crestere de preturi devine o problema sociala majora. O crestere de 15% care se intampla peste noapte poate conduce la explozie sociala de proportii si poate arunca o tara intreaga in haos.

Regimul Mubarak ar fi supravietuit in continuare fara nici o problema daca preturile la paine si linte ar fi ramas stabile. Exista o diferenta fundamentala intre viziunea asupra lumii pe care o are un european, fie si foarte sarac, si viziunea caracteristica pentru un locuitor sarac al lumii a III-a. Un european, fiind bombardat incontinuu de propaganda din mass-media, poate intelege ca pretul la paine creste din cauza unei crize globale a alimentelor si nu este predispus la utilizarea violentei in calitate de instrument pentru comunicare cu autoritatile statului. Un sarac din Asia, America Latina sau Orientul Mijlociu are o expunere mult mai redusa la influenta mass-media si viziunea sa asupra lumii este mult mai ingusta.

America si Europa, criza globala si politica monetara a marilor puteri sunt undeva departe, iar coruptia si abuzurile autoritatilor statului sunt foarte aproape, vizibile in fiecare zi, la fel cum sunt vizibile cresterile de preturi la produsele alimentare. In aceste conditii, populatia flamanda este dispusa sa considere orice explicatii referitoare la criza globala ca pe niste trucuri propagandistice ale unor regimuri in care nu mai au incredere. In mod normal, nu ar trebui sa ne deranjeze luptele de strada si revolutiile populare din tari cu care nu prea avem legaturi economice sau politice, insa acest fenomen risca sa ne afecteze pe toti, independent de locatia noastra pe glob. Instabilitatea din Egipt a afectat functionarea portului Alexandria, care este un centru logistic foarte important pentru industria globala a petrolului, ceea ce accelereaza cresterea pretului la petrol si benzina, iar aceste cresteri accelereaza cresterea preturilor la produsele alimentare pe piata internationala. Ceea ce se intampla in Egipt poate avea efect de catalizator pentru reactii sociale explozive in tari care sunt foarte departe de Orientul Mijlociu.

Astazi, centrul atentiei jucatorilor din pietele financiare globale nu este Egiptul, ci Yemenul. Infrastructura egipteana este importanta pentru transportul petrolului, iar Yemenul este una dintre tarile producatoare de petrol. Daca aceasta tara se va confrunta cu o instabilitate indelungata sau va avea parte de un razboi civil in toata regula, este foarte usor de pronosticat o crestere si mai rapida a preturilor la petrol, ceea ce va accelera “revolutiile foamei” in alte zone ale lumii. Daca situatii asemanatoare apar in Venezuela sau Iran, atunci fiecare locuitor al planetei va avea de suferit. Mai mult decat atat, exista tari cu un potential distructiv absolut colosal, in cazul carora instabilitatea sociala ar genera un pericol la nivel global. Astfel de tari sunt Iranul si Pakistanul. Situatia in care doua tari care au acces la arme nucleare se cufunda in haos social poate deveni un cosmar pentru intreaga planeta. In mod normal, la Bucuresti, deja ar fi trebuit sa functioneze o celula de criza in cadrul CSAT care sa se ocupe de asigurarea sigurantei alimentare a tarii noastre in conditiile unei crize economice si sociale la nivel global. Din nefericire, guvernul nostru este preocupat de construirea salilor de sport.

Redactia Economica

Sursa: cronicaromana.ro

Sursa foto: masuriasumate.wordpress.com