Titlul pare o gluma, insa notiunea a fost introdusa in anii ’70 in statul Bhutan, “Tara Dragonului” (in tinutul Himalayei). Regele acestei tari a propus intr-o intalnire a ONU ca toate tarile sa adopte acest indice, in locul celui de PIB. Care ar fi rationamentul?
Starea materiala pe care toti ne-o dorim cat mai buna este un factor pe care unii il considera major in descrierea calitatii vietii si deci a starii noaste interioare. Adica banii aduc fericirea. Cei din Bhutan, folosesc o scurtatura, elimina conditia banilor pentru a ajunge la fericire.
Pe ce isi bazeaza calculul indicelui fericirii?
In Bhutan, pe sanatate, educatie, protejarea mediului, cultura, bunastare pihologica. Cifrele care indica aceasta sunt putin neobisnuite: desi 19% din populatie traieste sub pragul saraciei, 96% se declara fericiti.
Aproape ¾ din populatie este buddhista in Buthan. Sa fie acest aspect o explicatie pentru starea de bine a oamenilor care nu locuiesc intr-o tara foarte civilizata?
Desi tara inca se lupta cu provocarea de a indeplini nevoile de baza ale oamenilor, ei au ales fericirea si nu dezvoltarea economica drept parametru pentru masurarea dezvoltarii. Pana la urma, chiar si super-dezvoltata natiune americana are un drept acordat in constitutie, acela de a cauta fericirea. Si judecand criteriile dupa care natiunile se raporteaza, gen produs intern brut, venit pe cap de locuitor, gradul de alfabetizare, toate se reflecta in starea de bine a oamenilor. Doar pana la un anumit punct. Punctul in care, in goana dupa profit si bunastare materiala comitem unele greseli care se intorc ca un bumerang impotriva noastra:
– Ne consumam tot timpul si energia pentru a castiga mai mult. Bani, bineinteles. Satisfactia muncii, respectul celorlalti vin abia apoi ca importanta
– In munca, profitul este primul criteriu. Pentru a-l atinge zdrobim concurenta, suntem nepasatori fata de mediu
– Atentia acordata exclusiv asupra lumii exterioare, materiale ii face pe oameni sa uite sa se priveasca in interior, sa isi acorde mai putin timp pentru ei insisi, pentru ceea ce le place cu adevarat, lucru care duce adesea la depresii
Tarile nordice (Suedia, Finalanda, Danemarca) au cel mai ridicat nivel de fericire, conform studiilor. Stim de asemenea ca gradul lor dezoltare din punct de vedere economic este foarte ridicat, iar oamenii au mai putine grij legate de viata materiala, iar profilul lor ii face sa se preocupe mai ales de viata exterioara decat de cea interioara.
In ciuda tuturor studiilor si sondajelor, gradul de fericire este relativ. Notiunea de fericire este diferita de la om la om, de la o civilizatie la alta. Este clar o diferenta intre ce considera un danez fericire fata de un locuitor din Buthan. Pentru ca este o diferenta in a avea zambetul pe buze cand nu ai incalzire si toaleta in curte, fata de un proprietar de casa moderna si utilata cu tot ce trebuie.
Oare ce il face pe buthanez sa fie fericit? Pentru ca nu am ocazia sa intervievez unul, pot doar presupune, plecand de la filosofia de viata specifica acelor locuri: buddhismul.
Iata cateva mostre din intelepciunea lui Buddha:
- Un om înţelept trebuie să părăsească starea plină de întuneric, şi să urmeze calea luminii. Nefiind ataşat niciunui loc de pe lumea aceasta, el trebuie ca în retragerea sa să caute fericire acolo unde nu pare a fi nicio fericire. Lăsând toate plăcerile superficiale în urmă, şi nenumind nimic “al meu”, omul înţelept trebuie să elimine (din el însuşi) toate tulburările minţii.
- Să ne ridicăm şi să mulţumim, căci chiar dacă nu am învăţat foarte mult azi, măcar am învăţat puţin, şi chiar dacă nu am învăţat puţin, măcar nu ne-am îmbolnăvit, şi dacă ne-am îmbolnăvit, cel puţin nu am murit; deci, să mulţumim.
- Nu rămâne în trecut, nu visa la viitor, concentrează-ţi mintea asupra prezentului.
- Tot ceea ce suntem este rezultatul a ce am gândit. Mintea este totul. Devenim ceea ce gândim.
- Secretul unei minţi şi al unui corp sănătos nu stă în a plânge după trecut sau în a te îngrijora pentru viitor ori a anticipa necazurile, ci în a trăi clipa în mod înţelept şi cinstit.
- Celui ce nu poate dormi i se pare lungă noaptea şi călătoria prea lungă celui ce este obosit; la fel, timpul menţinerii în iluzie şi suferinţă i se pare lung celui care nu cunoaşte adevărul Învăţăturii spirituale.
- O minte calmă nu mai caută să cântărească ce este drept şi ce nu. O minte dincolo de orice opinie veghează şi înţelege.
- Nu căuta o companie proastă, nu trăi cu oameni cărora nu le pasă. Găseşte-ţi prieteni ce iubesc adevărul. Este mai dăunător a suporta un prieten rău şi perfid, decât un animal sălbatic; animalul sălbatic poate să vă rănească corpul, dar prietenul rău vă poate răni mintea.
- Nu supraestima ce ai primit şi nici nu invidia pe alţii. Cel ce îi invidiază pe ceilalţi nu obţine pacea minţii.
- Singurul secret al existenţei este să nu îţi fie teamă. Niciodată să nu îţi fie teamă de ce vei deveni.
- Este capabil cel ce se consideră capabil.
- Sănătatea este cel mai mare dar, mulţumirea cea mai mare avere, credinţa cea mai bună relaţie.
- Să ţii furia în tine e ca şi cum ai prinde un cărbune încins pe care vroiai să-l arunci în altcineva. Tu o să te arzi!
- Să nu crezi nimic din ce ai citit sau ai auzit, chiar dacă am spus-o chiar eu, dacă nu este în acord cu propria ta gândire şi cu propriul tău bun simţ.
- Abia atunci când omul are compasiune faţă de toate fiinţele vii, se poate numi nobil.
- O minte agitată este totdeauna în mişcare, orientându-se când aici, când acolo, şi este greu de controlat; dimpotrivă, mintea liniştită se află în pace; aşadar, înţelept este cel a cărui minte se află sub propriul lui control, menţinând-o pacificată.
Cuvant dupa: “Adevarata fericire costa putin. Cand costa mult, nu e fericire adevarata.” Chateaubriand.