Este o interpretare gresita ca se platesc salariile si pensile din transele acordate de catre FMI.
Acestea nu fac altceva decat sa acopere deficitul bugetar.
Dar deficitul bugetar e undeva intre 5-6% deci, din veniturile pe care le are la dispozitie guvernul, 5-6% dintre acestea sunt date de ratele FMI.
Noi platim din FMI, din rate bancare, iar anul acesta se va face si un Eurobond care va acoperi o parte din deficit.
Dovada cea mai buna e ca noi am sarit peste o transa, nu am vazut nici o intarziere nici la salarii si nici la pensii. Problema este ca nu e sustenabila pe termen lung ca si forma de plata.
Noi suntem inca subimprumutati dar asta nu inseamna ca noi putem sa continuam sa ne imprumutam la infinit ca sa acoperim un deficit creat din necesitatile de concurenta.
Sectorul privat s-a ajustat in conditiile crizei, cel public nu. Care sunt bilele negre ale imprumutului cu FMI?
Exista doua bile negre mari. Una este aceea ca FMI nu a pus presiunile pe care trebuia sa le puna.
In 2009 spuneam ca este o idee foarte buna de a lua un imprumut de la FMI, nu avand in vedere valoarea acestuia, ci speranta mea era o “dictatura” a FMI-ului.
A doua bila neagra este ca banii care in mod normal trebuiau sa acopere acest deficit, adica foarte putini, majoritatea trebuiau sa mearga spre echilibrarea monedei si trebuiau sa intre la BNR. Asta nu s-a intamplat.
A amanat acest imprumut cu FMI o ajustare necesara a bugetului institutiilor publice?
Da, a amanat mai ales ca FMI a permis cheltuirea banilor in scopuri bugetare dar poate mai mult decat atat, a amanat o ajustare la bancile din Romania de a imprumuta guvernul si bucuria lor de a face aceste imprumuturi la niste dobanzi destul de mari intr-un an in care nu aveau oricum nici o alta perspectiva de face profit.
Bancile romanesti sunt pe profit bun intr-un an in care suratele lor de peste hotare nu o duc chiar atat de bine.
In 2009, leul a fost o valuta foarte buna din punct de vedere al randamentelor economiilor personale. Se va schimba ceva in 2010?
In 2010, leul va avea o traiectorie destul de stabila. Ceea ce vedem in momentul de fata, o intarire a leului este un moment datorat unor factori interni si externi: pe de o parte valutele din zona s-au intarit, pe de alta parte a existat o pozitie destul de lunga a doua banci mari care au jucat pe leu speculativ.
UBS-ul si UniCredit-ul au avut de suferit datorita faptului ca s-a aflat ca au aceste pozitii lungi. Chiar daca leul se va duce chiar si pentru cateva zile sub 4,1 va fi doar o intrare scurta sub acest nivel.
Vom avea un leu destul de stabil intre 4,2 si 4,3 lei/euro, poate chiar mai ingust, 4,25 lei/euro.
BNR va interveni in piata pentru a-l mai domoli dintr-un motiv pragmatic.
Nu uitati ca transele care vor veni in februarie de la FMI vor fi in euro.
Guvernul n-o sa fie fericit sa aiba mai putini lei deci cred ca va fi o interventie.
Tentativele bancilor comerciale de a juca masluit contra leului pentru profituri imediate si foarte mari au fost sistematic demontate de BNR. Cum apreciati rolul jucat de BNR in ultimul an?
Eu nu cred ca bancile lucreaza masluit. Bancile au un singur Dumnezeu: profitul.
Orice companie privata nu poate sa aiba alt scop decat acela de a face profit.
Ceea ce nu au stiut sa calculeze este capacitatea extraordinara a BNR de a fi si el un jucator extrem de puternic in aceasta piata valutara si de a putea sa dea o contrapondere foarte mare unor speculatori.
Noi vedem numai lucrurile rele in Romania.
Poate ca ar fi momentul sa subliniem faptul ca BNR este singura institutie centrala care a reusit sa bata un grup de putere a lui Soros.
Sa nu uitam atacurile care au avut loc de doua ori in Romania, au avut in spate un creier numit Soros care a batut monezi mari ca lira sterlina.
In Romania nu numai ca nu a putut sa capitalizeze specula, ba chiar a trebuit sa mascheze o pierdere dura data de BNR. Ca atare, felicitari BNR!
Politica bancara se va inaspri fata de rau-platnici fiindca se epuizeaza perioada de ragaz financiar data de bancheri celor aflati in dificultate. Cand vor avea loc primele falimente in imobiliare?
Eu ma rog sa se intample acest lucru.
Noi am pierdut un an pretios de a trece prin criza tocmai datorita faptului ca bancile din Romania nu au actionat asa cum ar fi trebuit, si anume sa execute creditele neperformante.
N-au facut-o pentru ca au mizat pe faptul ca au castiguri din imprumuturile date la stat si nu au presiuni financiare.
In plus, politica bancilor mama din strainatate este aceea de a face evergreen.
Evergreen inseamna a rostogoli creditele in speranta ca garantiile care au scazut puternic in valoare isi vor recapata valoarea astfel incat fie compania poate din nou sa ramburseze, fie daca deja executa, sa aiba ce executa.
E o diferenta profunda intre valoarea garantiilor luate acum 2-3 ani de catre banci si cat ar putea sa obtina din acele garantii daca ar executa anul acesta.
La noi in tara creditul este dat aproape 70 % in domeniul imobiliar. Numai 30% are componenta industriala.
In Romania, ca sa ajungem cu garantiile inapoi la valoarea cu care s-au dat creditele, discutam de 8-12 ani, timp in care nu poate nici o banca din lume sa faca evergreen.
Cu cat amanam mai mult, cu atat dezastrul va fi mai mare.
Rog ca bancile din Romania sa inteleaga mecanismul si sa inceapa executarile silite cat mai rapid a acestor portofolii neperformante.
In momentul de fata noi avem toate preturile inca sus.
Noi nu am avut in domeniul privat decat o restructurare a fortei de munca.
Nu am avut o restructurare reala a activelor si a modului de investitie.
Industria imobiliara e blocata, se va prabusi si ar trebui sa se prabuseasca cu 70% ca sa-si poata reveni.
Exista niste fonduri de salvare care cumpara la centi pe dolari.
Acelea cumpara acestea la discounturi profunde si pe urma le gasesc dezvoltatori care sa le continue si sa reporneasca industria.
E unicul mod in care industria imobiliara din Romania poate sa reporneasca.
Consilierul Guvernatorului BNR, Adrian Vasilescu considera ca aprecierea puternica a leului din ultima perioada este rezultatul unui atac al speculatorilor. Cum comentati?
Pe de o parte e vorba de speculatorii care stiind ca cele doua banci au pozitii lungi le imping la perete. Deci ele pierd si un alt speculator castiga.
Pe de alta parte, perioada este fasta pentru orice speculator pentru ca valutele din regiune s-au intarit in ultimele doua luni.
Ca atare, orice speculator care vede o valuta intarita, se duce dupa ea.
Dar, tot aceeasi speculatori vor fi aceia care “intorc crenguta in drum”. Un speculator nu calculeaza pe intarirea a ceva, ci calculeaza pe diferente. Castigurile in burse la cei care joaca regulat nu exista doar din crestere. Tot la fel castigi si din scadere.
Ce ne asteapta in 2010? Iesim sau nu din criza?
Eu as zice bogdaproste daca am ajunge intr-un punct in care sa incepem sa intelegem ca exista posibilitatea sa iesim din criza. Nu cred ca iesim din criza.
Pe de o parte, trebuie sa existe o devalorizare puternica pentru a se putea intoarce caruta.
Pe de alta parte, exista o alta problema cu bugetul care tocmai a aparut si care a fost o dezamagire.
In continuare avem un buget care se bazeaza pe crearea de incasari din taxare si cheltuirea in domeniul social. Bugetul trebuie sa aiba doua elemente, nu numai zona sociala ci si zona de investitii. L-am auzit pe ministrul de finante spunand “astia sunt banii”.
Intr-un buget nu exista “astia sunt banii”. Banii sunt cei pe care noi ii cream. Eu am posibilitatea sa creez incasari daca fac investitii.
Va dau un exemplu. Daca noi vrem sa investim intr-o autostrada, in momentul de fata se merge pe sistemul investesti in 200 de km de autostrada , se face o licitatie, se castiga licitatia si acea persoana care a castigat licitatia trebuie sa faca 200 de km.
Cum ar fi de exemplu, sa luam o autostrada de 200 km si s-o taiem in segmente de 10 km.
Am putea da cate 10 km unor investitori care sa faca acei 10 km.
In al doilea rand ar fi mult mai mult venit la buget.
De 10 ori mai multa activitate productiva, de 10 ori mai mult CAS, de 10 ori mai mult TVA, de 10 ori mai multa multiplicare in economia orizontala.
Toate aceste lucruri ne aduc avantaje.
In plus, am o competitie reala intre cei 10. Daca vine, de exemplu, o companie care are 200 de km si spune ca are o problema si nu poate efectua lucrari intr-un anumit interval de timp, avem argumentul ca ceilalti pot.
Daca unul din 10 zece clacheaza si trebuie sa-l dau afara din contract mi-e mult mai usor sa dau afara 10 km din contract si sa gasesc un altul decat chinul de a da 200 de km afara din contract si a gasi un altul.
De aceea ma pot duce direct la subcontractorul roman care oricum face cu 30-40% mai ieftin decat un Vinci.
Oana Dumitroiu
sursa: bloombiz.ro