Apăruți recent în peisajul politic autohton, companierii d-lui Nicușor Dan regrupați sub denumirea de Uniunea Salvați Bucureștiul (mai nou, ai României: USR), s-au remarcat de la bun început prin retorica agresivă la adresa întregii clase politice de până acum, creionată de domniile lor ca fiind un lest, un balast al dezvoltării României.
Sigur, această retorică nu s-a născut din neant, ea vine după sloganurile „jos clasa politică” și „USL, PDL, aceeași mizerie”, plus variațiuni, care au început să fie strigate cam din iarna lui 2012 (atunci când s-a ieșit în stradă pentru Raed Arafat), apogeul acestor lozinci atingându-se la manifestațiile împotriva exploatării de la Roșia Montană (toamna 2013) și la cele care au urmat dezastrului de la „Colectiv” (toamna lui 2015). Relicvele acelor momente mai pot fi găsite și astăzi pe internet: la o simplă căutare după sintagma „jos clasa politică” ies la iveală o puzderie de petiții, grupuri de discuții pe Facebook și pagini web cu această tematică.
Nu mai departe de zilele trecute d-na Clotilde Armand, care poate fi socotită nr. 2 după Nicușor Dan în interiorul USR, mai ales ca prezență și vizibilitate media, își încheia astfel o postare pe Facebook:
„Îi rog pe cetăţenii oneşti ai acestei ţări să se mobilizeze întâi pentru a ne ajuta să strângem cele 200.000 de semnături necesare pentru a ne prezenta la alegerile parlamentare şi apoi să se prezinte în număr mare la urne pe 11 decembrie în aşa fel încât să măturăm această clasă politică de impostori şi apărători ai penalilor din Parlament!” [1]
Ce avem aici? Păi avem un îndemn care pare, nu-i așa? … de-a dreptul revoluționar prin consecințele acțiunilor pe care le propune. Într-o democrație funcțională schimbarea și reînnoirea tagmei politicienilor se face încetul cu încetul, organic. Niciodată printr-o măturare, printr-o preluare bruscă a puterii de către o forță politică nouă și necunoscută. Și e un lucru cert că retorica belicoasă a companierilor d-lui Dan vine pe un fond de așteptare a unei părți a populației. Cel puțin cei care au strigat la un moment dat „jos clasa politică” în marile orașe ale țării nu aveau cum să intre în pământ. Ei sunt undeva și așteaptă să apară o forță politică pe măsura retoricii îmbrățișate de ei. Mulți, de altfel, sunt deja reactivați în USR.
Colegii d-lui Dan ne propun așadar să intrăm cu toate forțele, să ne angajăm, într-o luptă de clasă. Noi vs. „ei”; noi, simplii cetățeni, vs. „ei”, politicienii. De altfel, pentru a nu exista nici un fel de confuzie față de natura revoluționară a chemării, dl. Dan a făcut un gest de mare efect pe 7 octombrie, de Ziua Persoanelor Fără Adăpost, alăturându-se exclușilor, obidiților soartei, oamenii fără casă: a dormit cu ei, ca un boschetar, în plină stradă. Gestul acesta este simbolic și este tot de natură să cheme la revoluție și să ne arate de partea cui e USR-ul: de partea „exclușilor”. Plus că dormitul pe stradă te duce instantaneu cu gândul la mișcările civic-insurgente de tip „occupy” sau „indignados” . Sculați, voi oropsiți ai sorții…
Aș răspunde și eu la o astfel de chemare generoasă, numai că am o problemă. Problema mea e că partidul acesta al d-lui Dan mi se pare a fi mai degrabă un lup în blană de oaie care doar preia mimetic o retorică revoluționară, ca să producă mai multă confuzie în mințile alegătorilor.
Cum altfel se explică întovărășirea d-lui Dan cu ambasadorul Marii Britanii la acțiunea cu dormitul pe jos? Știe dl. Dan că Marea Britanie e țara care ne-a vândut pe timpul lui Adrian Năstase, pentru a fi acceptați în NATO, două fregate-junk cu vreo 200 de milioane de dolari? Nici un ambasador al Marii Britanii nu și-a cerut vreodată scuze pentru porcăria aceea. Poate că unii amărâți din România nu au astăzi casă și pentru că România a aruncat la gunoi, atunci, 200 de milioane de dolari…
În programul recent lansat [2], la capitolul „România în lume – NATO și apărarea națională”, USR face temenele fratelui mai mare de peste baltă la fel ca toate celelalte partide pe care pretinde că le va înlocui, și îl roagă să ne și binecuvânteze cu investițiile. Nu e nimic în neregulă, ne-am obișnuit de vreo 10 ani încoace să ne vedem politicienii făcând coadă la Washington pentru a-și primi firmanul. Dar oare au uitat companierii domnului Dan de „investiția” Bechtel? Sau de telegramele Wikileaks din care rezulta că ambasada americană este vârful de lance al corporațiilor americane în lupta pentru acapararea pieței de aici și pentru eludarea regulilor europene? [3] Și-a cerut vreodată scuze ambasada americană pentru ceea ce a rezultat din telegramele Wikileaks? De la un partid care se vrea „revoluționar” am pretenția să mă cheme la o revoluție dacă vrea cu adevărat să schimbe o stare de fapt, nu numai niște oameni aflați – oricum vremelnic – pe o funcție. Ce revoluție va fi aceea, dacă se va încheia tot cu un plocon la Înalta Poartă?…
Pune în discuție partidul d-lui Dan retrocedările în integralitate, acapararea economiei de către multinaționale sau angajamentele belicoase ale României (2% buget de apărare, prezența trupelor în Afganistan), ca să amintim doar câteva dintre lucrurile care ar merita discutate dacă e să schimbăm ceva din modelul după care merge țara asta ? Nu.
În spatele limbajului agresiv USR-ul de fapt nu propune nimic care să fie susceptibil de a produce o schimbare în esența lucrurilor, nu doar la forma lor. USR-ul ne anunță că va da de pământ cu o clasă politică ale cărei mari realizări de după 1989 sunt destructurarea completă a economiei socialiste, intrarea (pe brânci) în UE și ploconirea la NATO. Foarte bine! Să o facă! Dar USR-ul nu va da de pământ cu clasa asta politică pentru o regândire critică a capitalismului și a relației cu UE și NATO ci, așa cum rezultă din program, ca să ne promită și mai mult capitalism, și mai multă UE și – asta fiind o chestie susținută explicit, cu subiect și predicat – și mai mult NATO. „Lupta de clasă” propusă de USR se oprește la persoane, fără să atingă principiile și ideologia care au făcut posibilă clasa dominantă de azi. Iluzia USR-iștilor pare a fi aceea că în cadrul acestui capitalism financiarizat, al acestei UE și al acestei alianțe NATO o altfel de clasă politică dominantă e posibilă. Un soi de: „Hai, ia plecați voi, ca să mai venim și noi (și să vă arătăm cum se guvernează țara cu principii sănătoase, corporatiste)”. Nimic mai fals. După principiul „garbage in, garbage out” politicienii care ne conduc nu sunt parașutați de pe Lună, ci sunt rezultatul propriei realități, ai geopoliticii și ai relațiilor de putere și de întrepătrundere cu diversele interese economice create sau slugărite de ei înșiși de-a lungul timpului. Realitatea social-politică e un malaxor construit în timp și toți cei ce vor intra în acest malaxor, cu gând să-l contemple pe dinăuntru și eventual să-l mai revopsească nițel peste petele de rugină, nu să-l dinamiteze, vor fi mai mult sau mai puțin distruși de el. Cazul consilierului USR prins, la nici două luni de la investirea în funcție, că vota „la două mâini”, fix după modelul mult mai hârșiților întru rele politicieni pesediști și peneliști, ar trebui să fie un avertisment pentru candidații USR care își închipuie sincer că pot schimba ceva fără să umble la rădăcina răului, care nu e reprezentată de oamenii din politică, ci de ideologia și interesele pe care aceștia le servesc de câteva decenii. Și e un avertisment și pentru posibilii votanți ai USR care cred că o revoluție e posibilă, chit că n-are nimic revoluționar în ea.
—
1. Vezi postarea aici: https://www.facebook.com/clotildearmand.ro/posts/1132828236793230
2. Vezi https://usr.ro/program/
3. Vezi aici: http://www.kmkz.ro/investigatii-2/ancheta/ambasada-sua-european-drinks-o-companie-care-apeleaza-la-practici-mafiote-si-face-concurenta-neloiala-coca-cola/ și aici http://adevarul.ro/news/eveniment/wikileaks—mancare-modificata-genetic-romania-era-calul-troian-sua-europa-1_50acb4247c42d5a663888bae/index.html
Autor: Lucian Sârbu
Sursa: Argumente si fapte