Facebook debordează de date personale și informații care servesc încă de mult la personalizarea îndoctrinărilor de tot felul. Peste 50 de milioane de conturi au fost folosite în campanii care au servit Brexit și alegerile din S.U.A, iar la știre se adaugă încă de mulți ani, campanii de marketing agresive clădite pe spinarea fotografiilor intime ale utilizatorilor de rețea socială.
Suntem foartea proape și de a ne fi recunoscute preferințele politice în funcție de ceea ce scriem și like-uim pe facebook. Mașinăria nu doarme, ba chiar s-a trezit, și este înfometată după secrete.Nu discriminează pe nimeni: sufletul celui mai sărac om, contează.
Opiniile oamenilor se schimbă vizibil, de la lună la lună, iar majoritatea devine un ecuson pus cu forța de marea mașinărie. Se nasc pagini sub ochii noștri, care în scurt timp primesc mii de like-uri, și peste noapte, o listă de profile își schimbă ideile politice, servind drept momeală reacțiilor afișate de tot felul.
În așa circumstanțe, părerile proprii, curate, macerate în timp, devin mină de aur, pentru căutătorii însetați în rezolvarea urgentă a problemelor lumii. Cu riscul ca rezolvarea să intervină în forță.
Nicio politică supremă nu pleacă de la ideea unor politicieni, ci de la suma viciilor și comportamentelor unui singur ATOM uman: profilul psiho-sufletesc a milioane de oameni cu drept de vot, din întreaga lume. Algoritmul, setat pe detalii ultrafine, îi împinge brutal în față pe cei care se aliniază opiniilor serviabile, nu neapărat drepte, nu neapărat irefutabile, de dragul unui haos de idei, în care dezlănțuirea dreptății fiecăruia este momeală și sabie, pentru celălalt. În interiorul subconștiental al acestui mare război, magicienii, postacii veterani ai lumii iMobile, veghează atent, stimulând delicat, prin intervenții psihologice persuasive, așa încât, cel care nu se aliniază, să poată fi oprit, iar cel care are ce să ofere căpităniei globale, să fie îndestulat, pe măsură ce trece timpul, cu multă flatare. Postacii se bucură când primesc like-uri, share-uri și multe cereri de prietenie, așa că mașinăria lucrează. Dacă vă verificați lista de prieteni din facebook și aveți mai mult de 500 de prieteni, printre care și necunoscuți, veți găsi minim 5 profile anonime, care asemeni unei lămpi de veghe, au grijă să sădească în mințile unora, ideea de importanță în mediul online. Ba chiar prin natura meseriei lor,ultrapsihologice de o extremă sau alta, vor da curs defulărilor, reușind în timp , cu tenacitate, să scoată talentul politic din oricine. Pe măsură ce fibra intelectuală se deșiră, algoritmii lucrează la noi provocări individuale, aducând treptat subiectul în zona de interes, care pare să se restrângă pe zi ce trece: lupta dintre marile puteri, ideologizată, amestecată delicat și subtil, asemeni unei shaorme cu de toate: cartofii prăjiți în stil franțuzesc, puiul hrănit ”ca la mama acasă”, maioneza americană și usturoiul chinezesc, toate servite sub pecetea tradiționalului – lipia arabă.
Într-un asemenea context, a fi inteligent și a-ți dori să faci politică rămâne la decizia celor care fac cărțile: postacii cu profile incerte, ascunși în spatele fotografiilor menite a proiecta senzații specifice în cel care accesează profilul. Magicienii psihologici ai vorbelor prin care se făurește politica națională sunt aceiași care compun statul, muzical vorbind, din variațiuni pe teme internaționale. Reducțiile lor ajung la noi, într-o formă ușor de înțeles, astfel că politica națională este bătălia de a ajunge la un consens, care să fie satisfăcător lor, mai departe. Un MLM ideologic, dictat încă din vremuri, de caricaturiștii lumii, căci niciunul nu e mai demn de a crea ceva, precum ar fi fost Dumnezeu.
Cu cât știi mai multe, cu atât ești mai marginalizat. Cu cât ești mai marginalizat și ai opinii care nu se încadrează, cu atât capeți o putere mai mare, însă nu genul acela de putere care te afișează în primii 10 pe wall-ul de facebook, prin algoritm, ci între alții, cenzurabili, care au înțeles chiar și tehnic vorbind, de mult, jocul puterilor lumii: ocultism psihologic amestecat cu cosmetică ieftină, un desert trojanic servit într-o ceață densă, prin care adesea poftești în casă dușmanul, casa fiind, evident, profilul de facebook al fiecăruia, atent studiat de mulți ani, de ochii vigilenți foarte bine plătiți ai popoarelor mari.
Divide et impera nu este un mit, nici măcar o tactică, este imperativul lumii prin care supraviețuiesc cei puțini. (Și credeți-mă, asta se aplică și individual, cucerindu-te pe tine însuți). Cu cât o opinie este mai bine conturată, cu atât mai ușor ea poate fi combătută. Ca într-o luptă, când vezi arma dușmanului, știi ce să-i faci. Și ca în orice inginerie socială, ca să distrugi un popor mai întâi trebuie să vezi exact CINE și CE e acel popor. Cu cât sensul cuvintelor este mai concret și mai elocvent, cu atât ele pot fi luptat cu altceva și tot așa, până la un grav amestec, de ochii lumii, a ideilor care conturează pericolul lumii noi. Lumea se simplifică, de la an la an, astfel că, idei odată devenite normale, astăzi trec sub stăpânire rusă, căci parcă avem pe zi ce trece un țel în a ne asocia ortodoxia cu Rusia, și cum e firesc, neurolingvistic vorbind, tot ceea ce e asociat sănătății, îi urmează. Nici S.U.A. nu scapă de asocieri de genul. Percepțiile sunt atât de generalizate și reduse la câteva descrieri superficiale, încât ar fi ușor, chiar și pentru un copil de 8 ani, s-o facă.
Dar când începi să privești lumea,arta,cultura,societatea, ideile și întreaga natură umană prin filtrul celor două mari puteri: SUA și Rusia, lumea începe să devină foarte simplă. Dar la fel i s-ar putea părea și prostului. Simplu, judecabil, etichetabil concret, acuzabil. OCcidentul și Rusia sunt de vină întotdeauna pentru tot, niciodată noi, niciodată oamenii, niciodată conștiința, niciodată disciplina noastră, niciodată ceea ce asimilăm, devenind purtare. Două ore zilnic de facebook sunt suficiente pentru ca ideile să lucreze în mintea fiecărui om, căci nu există altă portiță de a ajunge la minte, decât prin subconștientul tăcut: un autism formal, care aspiră tot ceea ce prinde: o minte deschisă e o casă goală, din care informația iese , stimulată de alți călăi, în timp ce altceva intră, pe același sistem. Un permanent input și output- deloc selectat, neglijat de sute de clikuri date în câteva ore, pe marele wall, templul ideilor și al lumilor paralele, oglinda societății, they say… sau pe scurt, raportat la evenimentele din ultima vreme, sacul mândriei (pride) și al ego-ului exploataNt, pe cale să devină politică.
Astfel că, via facebook și alte rețele care au împânzit mentalul colectiv cu obsesia față de cele două puteri, din punct de vedere politic cumva, (și nu doar asta, ci și absolut tot ceea ce ține de viață, atitudine, stil, idei, acțiuni) de parcă ar fi singurele care contează, și de parcă subtil, ele nu ar fi sponsorizate de aceiași călăi (chiar ai spiritualității și ai superiorității omului față de orice alți zei), asistăm la un grav derapaj de conștiință, căci omul nu mai distinge cele câteva sute de cuvinte ale mesajului, el programat ca o mașinărie, extrage esențialul, și îl atribuie propagandei de un fel sau altul.
Și deși platformele sunt cucerite de oameni foarte inteligenți, sau pe de altă parte, foarte emoționali, pe măsură ce ideile se complică, marea masă a rămas și astăzi la fel de ignorantă în a înțelege apele învolburate, încețoșate și înoroiate în care ne aflăm, și ale cărei rădăcini, culmea, le putem oricând decripta din Biblie. România este împărțită îngrozitor de bine. Bogații și săracii nu mai contează, lumea e divizată în opinii, atitudini și aspirații, așa încât, în epoca viitoare, nu banul va fi cel care primează, ci ideologia, sau mai rău, utopia la care cineva aderă ,sau nu. Cu asta ne vom hrăni, într-o lume viitoare care va avea TOT ce e material necesar. Până atunci, milioane de euro sunt pompați în mașinărie și în personal specializat, așa încât, nimeni să nu rămână nevaccinat, și nu obligatoriu, așa cum ni se arăta odată, ci prin liber-arbitru, consimțit, la o simplă privire pe facebook. Și nu orice facebook, ci unul necurățat, în care informația este bineprimită, indiferent de filtre, settings și alte preferințe.
Totuși, într-un context nefavorabil oricărei ființe cu dreaptă credință, cu sănătate psihică, discernământ, fie el și intuitiv, în a distinge întunericul de lumină, și întunericul de o umbră, a face politică de un anume fel devine din ce în ce mai mult o chemare, o datorie sufletească, pentru că în vremi de restriște, cei înzestrați prin har sau pedeapsă, să arate, să miște, să mistuie și să asezoneze multa minciună măcar cu puțin Adevăr, indiferent de zona în care s-ar afla. Prin ei, lumina din proximitate va putea să-și înfigă razele, chiar și spre cel mai orb, neșcolit, neînvățat și necredincios dintre pământeni. Iar treaba asta niciun algoritm, fie el cel mai sofisticat din lume, nu va putea să o șteargă, nici din fina simțire a unui om integru, și nici din memoria cuiva care, odată însămânțată, va prinde în ani rădăcini, și va da mai departe, într-un fel permis sau altul, tot ceea ce cunoștea odată despre o lume. Și încă una adormită, în ciuda faptului că milioane de petabiți de informație, scoasă din sentiment, rațiune și dorință pură, ies din noi, lovindu-ne în timp, ca un bumerang a cărui stăpân s-a făcut undeva în cloud- altul. Peste o masă de oameni, peste o comunitate, și Doamne ferește, peste un popor!
”Stări de spirit , asta trebuie dat altora, nu lecții, nu sfaturi, nu învățături.”
-Constantin Noica-
Sursa: Trăsături din front