La prima vedere doamna Clotilde Armand întruneşte calităţile standard de graţie feminină franţuzească. Cu un chip agreabil, subţirică, fâşneaţă, guralivă, întrepidă, cu ochi vii şi haine curgând lălâi pe dânsa, e greu să treacă neobservată. Mai ales printre politicienii noştri constipaţi şi gângavi, cu pantaloni sumeşi şi şosete colorate şi scurte de sub care înfloreşte mărarul.
O observi cu oarecare curiozitate, şi mai şi când o auzi vorbind: o limbă română straniu reinventată, cu accente de Google translate şi dezacorduri turuite fără complexe sub camuflajul unei graseieri care îţi distrage atenţia.
Sunt însuşiri sub care n-ai crede că se ascunde o perfidă Mata Hari sau un cinic hoţ de buzunare. Şi totuşi…
Premise şi alură de French Mata Hari ar avea! Deşi… Atâta penurie de minte… Atâta isterică nestăpânire… Atâta dezlănţuire publică cu fuste ridicate-n cap şi minciuni ce se desfiinţează una pe alta… Şi câtă stridenţă cabotină… Toate cam de periferia civilizaţiei.
Să recrutezi un agent pentru o misiune importantă în altă ţară şi să nu bagi de seamă cam ce gablonz, ce podoabă ieftină e şi cam ce… daruri pidosnice ascunde, ar trebui să fie naşpa pentru un serviciu de intelligence cu pretenţii. Mă gândesc însă la o verificare simplă: am auzit cu toţii de serviciile secrete cu adevărat prestigioase: SECURITATE, MOSAD, CIA, MI6, KGB. E al francezilor printre ele? Aţi şti acum, pe loc, să spuneţi cum îl cheamă?
Cam aşa stau lucrurile şi cam de-asta vedem ce vedem că s-a întâmplat la Sectorul 1.
Nu putem şti cu siguranţă dacă doamna Clotilde Armand este o Mata Hari de limbi latine a contemporaneităţii. Ne-am cam lămurit însă, după alegerile de la Sectorul 1, că poate fi, şi cu mare probabilitate este, un voleur de alegeri extrem de eficient.
Să recunoaştem: una e să furi un ou, alta e să furi o primărie. Diferenţă de anvergură. Trebuie deci să fim fairplay, să-i dăm doamnei Armand recunoaşterea binemeritată şi să evidenţiem că mulţumită domniei sale putem anunţa azi atingerea unui nou nivel de excelenţă în fraternitatea româno – franceză: frăţia în hoţie. Sau, ca să înţeleagă toţi participanţii la misiune: La fraternité des voleurs! Les voleurs reunis!
Ceremonialul marilor festivităţi de premiere cere şi un laudatio adresat echipei din spatele câştigătorului.
Aşadar: USR. Voi, reformatorii naţiei, voi, spaima corupţiei, voi izvorul speranţei, voi, întruchiparea purităţii, primiţi multumirile noastre pentru că ne-aţi dat ţara (voastră) înapoi (cadou).
Nos remerciements pentru Sectorul 1 din Bucureşti.
Unser Dank pentru Municipiul Timişoara.
Köszönjük pentru judeţele Mureş şi Satu Mare.
Mai aveţi multe de făcut şi mulţi susţinători prin Europa, care au mari aşteptări de la voi: Belgia (căi ferate), Olanda (porturi), Austria (energie si finanţe) etc. Nu uitaţi că România a fost la început doar o singură şi mică provincie: Dacia. Redaţi istoriei dreptul ei la repetare.
Hoţi, derbedei, mincinoşi, semidocţi, arivişti, mahalagii, violenţi, extremişti, trădători, atei.
Dar, în primul rând, hoţi. Cu respect pentru folclor, e adevărat, căci de fiecare dată ei sunt primii care strigă hoţii.
Clotilde li se potriveşte mănuşă. Fac o minunată echpă de hold-up împreună. Ei, care în general nu sunt buni de nimic, au reuşit sub vraja compatibilităţii în ale furatului, să edifice, în fine, ceva: o foarte solidă frăţie în hoţie.
Clotilde – USR: La fraternité des voleurs! Les voleurs reunis!
Bravo, félicitations, champagne !!!
(sursa: www.conteledesaintgermain.ro)