Acum aproape 18 ani, ne uitam hăbăuci cum se prăbușesc Turnurile Gemene în New York. Istoria se desfășura sub ochii noștri neputincioși. Acum, privind cum se prăbușește în flăcări spira mare a catedralei Notre Dame în Paris, am aceeași senzație de gol în stomac. Se dărîmă o bucată din istoria noastră.
E o senzație neplăcută, un semn rău prevestitor, ca și cum dantela de piatră distrusă ar reprezenta soarta civilizației noastre. Și nici o intervenție, nici un pompier, doar lume care privește înmărmurită. Un semn al neputinței civilizației occidentale în fața năvălirii istoriei asupra sa.
E începutul? E un semn? E o prevestire? O fi fost vreo mînă de ticălos? O fi ajutat cineva istoria? Sau e doar neputință și bicisnicie?
Dacă te uiți din față, cele două turnuri ale catedralei Notre Dame seamănă izbitor cu cele două Turnuri Gemene. Iar dacă te uiți la televizor, Europa seamănă prea mult cu Notre Dame: ea arde și noi ne uităm neputincioși. Și cei care ar trebui să stingă focul sînt prea puțini și prea nepricepuți și prea proști.
Autor: Mirel Palada
Sursa: Mirel Palada Facebook