Economistul care a prezis criza economica globala, profesorul Universitatii din New York Nouriel Roubini a declarat ca Grecia va fi prima tara care va parasi zona Euro, iar Italia, Spania si Portugalia ii vor urma calea. Cel mai probabil, maretul proiect de integrare economica europeana este deja condamnat la esec. Guvernatorul Bancii Centrale Europene, Jean-Claude Trichet, a identificat corect problema principala a Uniunii Monetare Europene, care consta in lipsa unei politici bugetare unitare, dar se pare ca este prea tarziu pentru a implementa o politica de austeritate bugetara la nivel pan-european. In aceste conditii, perspectivele Uniunii Europene sunt cu adevarat sumbre. Momentan, niciunul dintre liderii europeni nu doreste sa-si asume rolul de initiator al distrugerii efective a Uniunii, dar atunci cand conjunctura politica interna o va cere, liderii Germaniei sau Frantei vor prefera sa-si pastreze sansele electorale decat sa-si sacrifice cariera politica pentru a sustine un sistem complet disfunctional.
Incet, dar sigur, liderii europeni se trezesc la realitatea economica deloc incurajanta. Pachetul de 1 trilion de Dolari destinat salvarii Greciei, care, conform asteptarilor lui José Barroso si ale lui Nicolas Sarkozy, ar fi trebuit sa stabilizeze cursul Euro, nu a avut efectul scontat. Pana la urma, deprecierea Euro se datoreaza nu atat problemelor de refinantare a datoriei cu care se confrunta Grecia, ci inabilitatii structurilor europene de a impune un set de masuri de responsabilitate fiscala guvernelor care nu doresc sa-si reformeze sectoarele bugetare. Oricat de multi bani ar fi alocati (de fapt, “tipariti”) de catre Uniunea Europeana pentru rezolvarea problemei deficitelor bugetare, daca nu vor exista reforme structurale, Euro va continua sa scada, tragand in jos nivelul de viata al europenilor. In acelasi timp, deprecierea accentuata a Euro poate avea si un efect pozitiv, adica o crestere substantiala a exporturilor care vor deveni mai competitive decat cele americane sau nipone, insa dintre toate tarile din Uniunea Monetara Europeana numai Germania, Olanda si Belgia pot beneficia de pe urma acestui fenomen. Tarile PIIGS (Portugalia, Italia, Irlanda, Grecia, Spania) vor avea probleme sociale grave daca Euro continua sa se deprecieze, deoarece nivelul de viata din aceste tari depinde intr-o mare masura de capacitatea consumatorilor de a cumpara produse din import. Pentru tarile PIIGS, principalele surse de produse importate sunt China si SUA. Daca deprecierea Euro continua, atunci populatia acestor tari va putea sa cumpere mai putine produse din import, ceea ce va genera si o reducere drastica a consumului discretionar pe plan local, ceea ce va conduce la adancirea recesiunii la nivel national. In aceste conditii, exista o diferenta clara de interese politice si economice intre Germania, Austria, Olanda, Belgia – pe de-o parte si Portugalia, Italia, Irlanda, Grecia, Spania, Franta – pe de alta parte. Germania doreste o reducere a cursului Euro, corelata cu cresterea responsabilitatii fiscale si reducerea deficitelor bugetare, iar tarile PIIGS isi doresc ca Euro sa ramana supraevoluat, iar problemele de finantare a datoriilor publice sa fie rezolvate prin noi imprumuturi sau prin emisii monetare mascate ca achizitii de obligatiuni de catre Banca Centrala Europeana. In mod paradoxal, masurile cerute de tarile PIIGS care au castigat lupta politica din interiorul structurilor de conducere a Uniunii Europene, nu au facut altceva decat sa reduca cursul Euro.
Pentru majoritatea observatorilor externi este clar ca, in contextul situatiei politice si economice din Uniunea Europeana, autoritatile europene nu au capacitatea institutionala si financiara sa-si rezolve problemele proprii. Nu trebuie sa ne facem iluzii in privinta dorintei si capacitatii Uniunii Europene de a interveni pentru a salva de la faliment tarile din Europa de Est. Grecia este in zona Euro si, din acest considerent, fortele politice din Uniune au putut ajunge la un consens in privinta acordarii ajutorului necesar, dar, chiar si in acest caz, perspectivele nu sunt deloc optimiste. In cazul Romaniei si al oricarei tari din afara zonei Euro, sansele ca Uniunea Europeana sa intervina intr-un mod eficient si consecvent sunt minime spre nule. Romania va trebui sa se descurce pe cont propriu si sa rezolve criza economica, cu criza politica si criza sociala. Din pacate, clasa politica nu pare capabila sa rezolve aceste probleme, iar noi avem prea putin timp la dispozitie ca sa asteptam pana cand in mod natural va aparea o alta generatie de politicieni.
sursa: cronicaromana.ro