Societatea contemporană este o societate secularizată, pragmatică și conflictuală. În aceste condiții și sistemul actual de sănătate este mai conflictual ca niciodată. Cele mai frecvente sunt conflictele etice.
Eticile medicale tradiționale funcționau pe principiul moral „să faci bine – să nu faci rău”, iar posibilitatea conflictului etic era foarte îndepărtată. Astăzi, există, însă, principii și valori morale diferite în societăți diferite care trebuie respectate în fiecare situație specifică. Deseori, aceste principii intră în contradicție unele cu altele și de aici conflicte potențiale între ele.
Problema nu este existența conflictelor; problema este dorința de a le detecta și de a le rezolva. Un exemplu este politica de vaccinare. Vaccinarea atinge toate principiile etice fundamentale:
- Autonomie: Vaccinare obligatorie versus vaccinare voluntară.
- Datoria de a face bine: bine pentru pacienți, nu pentru societate.
- Non-vătămare: Sunt vaccinurile sigure?
- Dreptate distributivă: Sunt vaccinurile accesibile pentru fiecare cetățean?
Astfel apare un conflict între etica individualistă și etica colectivistă.
Etica individualistă este bazată pe jurământul lui Hippocrates. Trebuie să satisfacă două condiții:
Plasarea intereselor pacientului deasupra considerațiilor financiare ale terțelor părți și deasupra considerațiilor financiare sau personale ale medicilor;
Plasarea intereselor individuale ale pacienților deasupra intereselor colective ale societății și ale statului.
Programele de vaccinare obligatorie permit violarea acestor două condiții și astfel subordonează în mod deliberat relația medic-pacient intereselor statului.
Cele mai multe politici de sănătate referitor la vaccinări tind să urmeze o etică colectivistă și utilitaristă care contrastează semnificativ cu etica individualistă care ghidează medicina. Obligativitatea vaccinării este conflictul principal deoarece cei nevaccinați pot suferi pedepse sociale precum:
- Copii ar putea să nu fie primiți în școli;
- Părinții copiilor ar putea fi acuzați de abuz parental;
- Familiilor li s-ar putea lua alocațiile pentru copii;
- Adulții ar putea fi excluși din universități/colegii;
- Interzicerea practicării anumitor profesii.
Dilema este și pentru medici: recomand vaccinuri pacienților mei pentru că astfel acționez în interesul lor sau pentru că trebuie să fiu compliant cu politicile statului de vaccinare universală și obligatorie?
Este, deci, necesară o reconciliere a eticii utilitariste – colectiviste cu etica individualistă care se poate realiza la nivel individual pe baza următorilor pași:
- Asculta și evaluează.
- Recunoaște legimitatea îngrijorării persoanelor.
- Furnizează informații contextuale.
- Furnizează informații bazate pe dovezi științifice și abține-te de la opinii personale.
- Recunoaște că unele programe de vaccinări au avut efect decisiv în scăderea morbidității și controlul epidemiilor.
- Recunoaște că este decizia persoanei sau a părinților în cazul copiilor de a decide dacă se vaccinează.
- Educă persoanele despre potențialele consecințe ale vaccinării sau a lipsei vaccinării.
- Fă o recomandare clară.
În concluzie: în rezolvarea problemei, în primul rând, trebuie să stabilim dacă respectăm drepturile cetățeanului sau le limitam în interesul statului. Individualism sau abordare comunitară?
Autor: Vasile ASTĂRĂSTOAE
Sursa: Vasile Astărăstoae