Când Biden condamnă white supremacy și spune că „ora justiției rasiale a sosit” e comunism woke!
Când procurorul general al SUA, Merick Garland, spune că părinții care au vorbit împotriva teoriei rasiale critice la întâlnirile școlare sunt teroriști domestici, e comunism woke!
Când, în Kentucky și Michigan, personalul medical alb, din spitale, este obligat să urmeze cursuri în care cursanții află că sunt rasisti, sub amenintarea pierderii locului de munca, este comunism woke!
Când în școlile din statul Washington măsurile disciplinare se iau în funcție de culoarea pielii, este comunism woke!
Când, la Hollywood, începând de anul acesta, nu mai sunt nominalizate la Oscar filmele care nu au în rolul principal sau secundar un actor „provenind dintr-un grup rasial-etnic subreprezentat” și cel puțin 30% dintre actori nu fac parte din același grup sau din grupuri reprezentând LGBTQ, sau persoane handicapate, este comunism woke!
Când Biden le aprobă transgenderilor prezența în sportul universitar feminin american, este comunism woke!
Când la United Airlines sau la Boeing sunt impuse la angajare „cote de diversitate”, e comunism woke!
Când colectarea impozitelor se face în funcție de rasă „pentru a face legile fiscale americane mai echitabile și a eradica supremația albă”, e comunism woke!
Când parlamentul scoțian scoate o lege care stipulează că părinții care refuză schimbarea de sex la proprii copii pot fi condamnați la 7 ani de pușcărie, e comunism woke!
Când polițiștii britanici îngenunchează în susținerea Black Lives Matter, e comunism woke!
Când sir Mike Wingston, șeful Royal Air Force, ordonă ca, la angajare, femeile și minoritățile etnice să fie preferate, în dauna bărbaților albi, este comunism woke!
Când la Paris, la olimpiadă, ceremonia de deschidere își bate joc de creștinism și promoveaza LGBTQ, e comunism woke!
Și tot comunism woke este și când în Germania guvernul inițiază, în armată, poliție, școli, universități și instituții de stat, cursuri de anti-rasism, în care cursanții albi sunt puși să experimenteze direct, pe pielea lor, rasismul, fiind supuși, în atelierele „Blue-Eyed”, la tot felul de experiențe umilitoare!
Pentru că, dupa ce a fost importat din Europa, în secolul trecut, și implantat în universitățile americane, virusul woke a traversat oceanul, reîntorcându-se acasă.
Pentru ca, la fel ca nazismul, fascismul și comunismul marxist, comunismul woke își are rădăcinile tot în Europa!
„Dacă istoricii au arătat că ministrul francez Arthur de Gobineau a fost unul dintre mentorii teoreticienilor naziști și că revoluția franceză i-a inspirat serios pe bolșevici, marea majoritate a publicului nu stie că filosofii francezi sunt la originea wokismului.
Da, conceptul mediatizat de „deconstrucție” este atribuit, în esență, lui Jacques Derrida. Dar postmoderniști precum Deleuze, Lyotard și Foucault au avut, si ei, rolul lor. Din acesta cauza, americanii care au adoptat aceasta gandire pentru a o introduce in universitatile lor, i-au dat numele de „teoria franceză”. Derrida a început prin a propune o nouă lectură a textelor, deconstruindu-le, cu scopul de a demistifica moralitatea, religia, filosofia, limbajul și știința. Obiectivul său a fost eliminarea paradigmelor universaliste care, după părerea lui, condiționează înțelegerea realității, a naturii umane, a limbajului și a limbajului corporal. El pretindea că nu există adevăruri, ci doar convingeri. Dincolo de metoda sa inițială de analiză, Derrida a deconstruit ceea ce el a numit „falo-logo-centrism”. Acesta era pentru el simbolul dominației masculului alb și reflecta pretențiile unui Occident masculin, alb și capitalist.
În timp ce marxismul s-a concentrat pe exploatarea și înstrăinarea oamenilor, aici conceptul de „dominație” devine singura cheie a lecturii. Aceasta este unealta, parghia, prin care sunt descalificate, anulate, standardele sociale, morale, religioase și științifice. Promovarea deconstrucției atacă în principal două domenii: teoria genului și rasismul.
Universitarii americani, discipoli ai lui Derrida, au dezvoltat principiul intersecționalității, pentru a conecta, potrivit lor, multiplele forme de discriminare și dominare. Și au făcut-o fără nicio limită, pentru unirea tuturor cauzelor militante: feminismul, minoritățile sociale, ecologia etc.
În 1949, Simone de Beauvoir a publicat «Al doilea sex». În 1990, Judith Butler și-a publicat eseul «Trouble in Gender». Această linie de gândire radicalizată a contribuit decisiv la deconstruirea identitatii de gen și sexualitatii însăși. Acest tip de gandire considera că totul este doar o construcție socială și că discursurile sunt cele care determina genul… Această nouă abordare, care astăzi a devenit omniprezentă, s-a bazat pe ideea că a fi bărbat sau femeie nu are de fapt nicio legătură cu sexul biologic. Identitatea este doar modul în care individul se percepe pe sine. Tot ce contează este „sentimentul”, ceea ce simti. Să devii „queer”, sa treci prin refuzul tuturor normelor sociale, pentru că legimitatea naturală nu mai există. De aici promovarea homosexualității de către lobby-uri puternice, inclusiv în rândul copiilor și adolescenților.
După această logică, nu numai că sexul și genul nu au existență obiectivă, dar rasa, în sine, este un construct al societății. Pentru teoreticienii wokismului, faptul de a atribui o rasă unui individ se face doar cu intenția de a-l discrimina. Dominanții sunt cei care rasializează oamenii, și asta doar pentru a-și asigura „privilegiul alb”. Această rasializare deschide un câmp critic adesea agresiv care postulează că rasismul este sistemic și omniprezent.
Occidentul devine, din acest moment, ținta. Asociațiile se poziționează pe această linie pentru a acuza autoritățile statului de distribuirea artificială a rolurilor sociale. Anumite întâlniri care reunesc negrii sunt interzise albilor. Aceste organizații oferă baza pentru enclavizare, pentru comunitarism și excesele sale.
Deconstructivismul condiţionează, astfel, o nouă formă de „corectitudine politică” şi cere o stare de alertă permanentă în favoarea minorităţilor discriminate. Rețelele sociale amplifică fenomenul și stabilesc incluziunea. Wokismul se răspândește la toate nivelurile mass-media, cercurile politice, instituțiilor de stat și chiar și în companiile care i se supun cu servitute. Publicitatea și clipurile sale rasializate sunt un alt avatar invaziv”. – abatele Alain René Arbez.
Preluare: Ștefan Calehari