Civilizația euro-atlantică este, indubitabil, cea mai prosperă, cea mai eficientă și cea mai bine așezată economic dintre toate. Însă eșecul ei este unul moral.
Ambiția civilizației euro-atlantice a fost, de la Iluminism încoace, aceea de a se rupe de morala creștină și a construi în locul ei o morală autonomă, o etică burgheză, confortabilă, în același timp dogmatică și flexibilă. Dar, lucru foarte important, această morală era musai să fie universală, să fie vandabilă- precum Coca Cola sau McDonaldsul- în orice colț de lume. Și pentru asta era musai să fie o etică atee, o etică materialistă și dialectică.
Morala euro-atlantică nu are nevoie de Dumnezeu în ecuație, nici de ideea de revelație. nu își așează fundamentul nici pe muntele Sinai, nici pe muntele Măslinilor și nici în vreo biserică medievală. Ea, spre deosebire de orice altă sistematizare morală, refuză ceea ce am putea numi „perspectiva lui Dumnezeu”.
Ce e aceea „perspectiva lui Dumnezeu”? Conștientizarea- pe care orice om cu adevărat conștient de credința sa o are- că Divinitatea are o privire mult mai generoasă decât omul și că ceea ce nouă ni se pare bun, respectiv rău, din colțul nostru, poate căpăta cu totul alte sensuri și înțelesuri privit din perspectiva Divinului și a Revelației.
În schimb, operează cu termeni vagi care, de-teologizați, pot spune totul sau nimic.
„Dreptul natural”, „legea morală din om”, „drepturile omului”, „egalitate”, „justiție socială” dar și concepte ce ar părea mai simple precum cel de „viață”,”persoană”, „demnitate”, devin instrumente vide și fade , lipsite de orice conținut real.
Astfel morala euro-atlantică este una a contradicțiilor: permite uciderea copiilor nenăscuți prin avort, pentru că ar putea să fie o încălcare a dreptului omului de a face sex fără complicații. Însă dreptul de a ucide copii nu presupune și dreptul de a face o omletă din ouă de condor, sau vreo tocăniță din cine știe ce melc pe cale de dispariție.
Morala euro-atlantică transformă sexualitatea din subiect al moralei în generator de morală. De aceea concepte ca cel de”familie”, „egalitate”, „viață”, sau mult mai fragilul concept de „iubire”, sunt definite în funcție de instinctul sexual, a cărui autoritate nu mai este pusă în discuție de nimeni (și de ce ar fi?).
Contradicțiile moralei euro-atlantice sunt multe. Să ne gândim la faptul că interzice fumatul de tabac, dar e tot mai permisivă cu drogurile, consideră familia „tradițională” ca fiind o exploatare a femeii dar aplaudă prostituția ca fiind expresia dreptului persoanei de a folosi propriul corp pentru a își asigura traiul decent, etc….
De asemenea condamnăm războiul și facem orice să îl prevenim: inclusiv războaie.
Însă marea ei dramă este aceea că, cu cât trece timpul, ea devine tot mai delirantă. Deși putem prezenta oricând o deplină continuitate istorică între puritanismul burghez kantian și morala postmodernă de care vorbim acum, trecând prin utilitarism, marxism și cam prin toate formele de coșmar ideologic de până acum, e clar că ce trăim acum nu mai are decât foarte puțin în comun cu ceea ce visau Kant și iluminiștii, chiar dacă e consecința directă a gândirii lor.
Problema este că această morală a reușit o performanță: a distrus morala creștină, În momentul de față, cel puțin la nivel de discurs oficial, Bisericile (că e cea Catolică, cele Ortodoxe sau cele protestante, nu contează) ne vând o morală euro-atlantică împănată cu versete. Desigur, fluctuează accentul pus: majoritatea creștinilor preferă, oficial, o morală burgheză „sănătoasă”, victoriană.
Însă de peste tot a dispărut și în Creștinism „perspectiva lui Dumnezeu”, fiind înlocuită de perspectiva „drepturilor omului.
Autor: Bogdan Duca
Sursa: Bogdan Duca Blog