Dacă este nevoie cu adevărat de vreun nou manual, la acest moment, atunci acesta ar trebui să fie unul dedicat „Centenarului”! Punct! Și, da!, ar trebui tradus „nelimitat” și în limbile minorităților. Ba, nu ne-am supăra dacă ar fi tipărit în milioanele de exemplare pe care se bazează tipografiile pesediste! Dar să vii cu manuale pentru ora de sport și cea de dirigenție, este cam sărit din… orar. Mai ales când nu știi dacă, la începutul anului școlar, elevii vor avea pe bănci măcar manualele pentru disciplinele de bază.
Primii care ar trebui să se revolte ar trebui să fie părinții… Vor adăuga în ghiozdane încă un manual, culmea!, pentru ora de sport care ar trebui să asigure o bună dezvoltare copiilor, dar care, până la ora de neutilizare, va fi bun doar să le încovoaie spatele alături de alte zeci de manuale inutile! Apoi ar trebui să protesteze profesorii! Pentru că la disciplinele esențiale tot rotim alternative, până le vom scoate din orar, dar venim cu manuale de bază pentru Sport și Dirigenție.
Sigur, ca parte de impunere a altor „alternative”, schema inventării unor noi manuale poate fi o idee genială. Căci, un manual de sport și unul de dirigenție, amândouă traduse în limbile minorităților existente și inventate, ar mai dilua din ponderea limbii oficiale. Și nici nu ar fi așa cum ar părea la prima vedere, cu bătaie lungă, cu o zi „H”, de la care să numeri ceasurile până când se va fi obișnuit societatea să caute în librării un manual în limba română printre versiunile „minoritare”. Ci este o presiune gândită pentru un orizont mult mai apropiat!
De altfel, este suficient să răsfoiești „opisul” manualelor considerate de importanță imediată de către Ministerul Educației: „Zece manuale de educație muzicală pentru diferite minorități, 16 manuale de religie pentru mai multe culte și 15 manuale pentru istoria și tradițiile minorităților”. Or, pare că pe linia de carte școlară educația a luat-o deja înaintea regionalizării! Aproape că s-a „federalizat” și a sortat atâtea enclave că o să avem nevoie de Transport Școlar, nu pentru elevi, ci pentru manuale.
S-a ajuns la un absurd greu de definit prin ceea ce s-a mai întâmplat pe la alții… „Educație muzicală pentru minorități”?! Păi’ ce, unii aud doar într-o ureche, aud mai bine, au auzul absolut mai… minoritar sau, în cele din urmă, este vorba de cât mai multe limbi străine pe linia oficială cea mai ușor de impus printr-o curriculă și un ordin de ministru?! Sau la ce sunt atât de urgente manualele de religie pentru feluritele culte? Manualul nostru de religie a fost hulit și alungat din școli, trecut la „și altele”, permis doar cu un soi de cerere parentală, iar acum facem istoria religiilor altora? Dacă vor manuale specifice, toate cultele pot să le „producă” acolo, în sânul bisericilor lor! Dar să vii cu ele peste o școală oricum asaltată de lucruri inutile este prea de tot.
„Istoria și tradițiile minorităților”? Pentru 15 „identități”? Când o să vedem că au învățat Istoria țării în care trăiesc o să vorbim poate de tipărirea manualelor lor pe banii noștri! Până atunci, însă, manuale, cât mai multe manuale de Limba Română! Că au nevoie!
Din panteonul Istoriei se rostogolește peste noi „Centenarul”. Iar în loc să ducem acest moment astral în școli, în loc să organizăm ore dedicate Jubileului, și da!, acolo putem vorbi despre un manual, unul de istorie și cultură națională care să hrănească sentimentele patriotice, noi căutăm corcodușe printre brusturi?! Chiar am luat-o razna cu toții?
Suntem în fața unui moment unic. Unul în care ministerul Educației și cel al Identității Naționale, căci altminteri la ce am pus așa titulatura pe lângă Cultură?, să inițieze extensii de curricule, să stimuleze concursuri școlare pe tema unei Istorii care ne bate la ușă pentru neuitarea înaintașilor.
Sunt atâtea de făcut! Dar nu trebuie să le facem cu acel gust amar al obligației de serviciu. Mai bine lipsă. Trebuie să ne aducem aminte de dreptul unei națiuni de a-și purta Demnitatea și Mândria în lume. Trebuie să mergem în școli să le sădim copiilor semințele viitorului lor.
Altminteri să nu ne mire dacă „americanismul” generației noastre își va găsi ecoul generației lor în felurite legitimații de seminții străine…
Autor: Cezar Adonis Mihalache
Sursa: Ziarul Natiunea