După primul tur al alegerilor din Franța, am rămas în turul doi cu Marine Le Pen și cu Emmanuel Macron. Pentru majoritatea europenilor, Macron este un ilustru necunoscut, așa cum era și pentru francezi până mai acum câteva luni.
La 39 de ani, singurul episod demn de amintit din biografia profesională a lui Macron este un post executiv la banca Rotschild și totuși acesta devine cel mai tânăr candidat la președinția celei de-a cincea Republici Franceze.
Anul 2016 a fost unul foarte plin pentru tânărul Macron. Ajunge ministru al Economiei din partea Partidului Socialist și se declară tehnocrat, apoi își dă demisia din funcția de ministru și creează propria mișcare politică de orientare ”centristă” numită „En Marche!” și își anunță candidatura la președinția Franței.
Avem un nou model Dacian Cioloș, doar că nu la guvern ci la președinție. Apare de nicăieri un tânăr foarte pregătit, cu priză la public, care este gata să salveze situația.
En Marche sau MoveOn?
Partidul lui Macron se cheamă En Marche, un nume copiat în mod evident după mișcare înființată de George Soroș numită MoveOn. Aceasta nu împrumută de la Soros doar numele partidului, ci și ideile stângist-progresiste de tipul vrem ”mai multă integrare”, ”mai multă Europă”, ”unitate în diversitate”. Se pare că și în Franța, discurul este fix ca cel din România: tinerii doresc schimbare, vrem modernizarea sistemului, anticorupție etc.
Modul în care sunt construiți Cioloș și Macron este aproape identic, iar tacticile de luptă sunt și ele similare.
- Liderul necunoscut care apare ca un salvator
Atât Cioloș cât și Macron au venit în situații în care țara avea nevoie de lideri politici. Ambii sunt noi în politică și din acest motiv îi acuză pe toți ceilalți că sunt corupți și au interese ascunse.
Comunicare lor se adresează cetățenilor din urbanul mare neglijând ruralul sau orașele de provincie.
- Pericolul rusesc
În România am obosit să mai aud cum PSD-ul este apropiat de Kremlin și cum, pe rând, Năstase, Geoană, Ponta și Dragnea sunt oamenii lui Putin.
Același lucru se întâmplă acum în Franța. Avem un Macron proeuropean și o Marine Le Pen vândută rușilor.
- Lipsa unei ideologii clare
Dacian Cioloș și USR au refuzat în campania electorală să-și definească ideologia. Acest lucru este, în mod normal, de neacceptat de la un om politic. Probabil că se vrea o strategie de catch all și reprezintă o manevră populistă.
În Franța, pentru că totuși francezii înțeleg mai multă politică, Macron se declară de centru. Pentru oricine care a studiat științe politice, această declarație este o inepție, dar totuși nimeni nu critică acest lucru.
Este aproape comic cum propaganda nu mai ține cont de specificul național din cauza globalizării. În toată lumea,rețeua Soroș aplică aceleași metode cu același discurs. Au pierdut în România cu Cioloș, au pierdut în Statele Unite cu Clinton și sunt șanse să piardă și în Franța cu Macron.
Autor: Alexandru David