Mulți dintre cei care ne fac fasciști și legionari nu știu de fapt ce înseamnă acest termen: „fascist”. Această asociere provine din modul cum Mișcarea Legionară a fost percepută și descrisă de istoricii occidentali și de dictatura comunistă și din falsificarea grosolană a adevărului istoric.
Mișcarea Legionară era profund ancorată în ortodoxie, suveranism economic, ținută morală înaltă și dorința de a forma un om nou, cu rădăcini bine ancorate în valorile spirituale și naționale. A apărut însă, într-un moment când Europa era deja marcată de ascensiunea fascismului în Italia și a nazismului în Germania, astfel în ochii multor istorici străini, orice mișcare naționalistă a fost pusă în aceeași categorie. Această mișcare a avut momente când a colaborat cu Germania, însă pentru o perioadă foarte scurtă, în timpul regimului Antonescu, deși relația s-a deteriorat foarte repede.
Simbolurile, cămașa verde, cinstirea morților, jurământul au fost interpretate ca similare cu cele fasciste, chiar dacă motivația era diferită, bazată pe morală, credință și jertfă.
După 1945, istoricii comuniști au demonizat nu numai Mișcarea Legionară, ci și toate formele de rezistență anticomunistă. Legionarii au fost prezentați ca monștri, fasciști, antisemiți prin definiție și nu s-a ținut cont a se face diferența între o vină colectivă și una personală, fiindcă cei care au comis așa-zisele crime politice și-au asumat, s-au predat și au fost asasinați… Cei care au rezistat comunismului și au făcut ani grei de temniță, precum Valeriu Gafencu, Iosif Trifa, Ioan Ianolide și alții, au fost înfățișați la grămadă, ca extremiști, deși viața lor a demonstrat opusul.
Mai ales când noi știm că Valeriu Gafencu a murit dându-și antibioticul altuia și rugându-se pentru cei care l-au torturat, că Ioan Ianolide a scris despre sfințenia din temnițele comuniste, despre dragoste, nu despre ură, că Trifa și ceilalți nu au ridicat niciodată mâna împotriva cuiva, dar au fost închiși pentru o idee. Și totuși pentru unii e suficient un cuvânt: „legionar” și gata, ești nazist, extremist, fascist, criminal, fără drept de apărare.
Orientarea Mișcării Legionare a fost îndreptată împotriva controlului extern, inclusiv de către marii bancheri sau companii străine, deci acțiunile lor nu au fost motivate de ură etnică, ci de dorința de suveranitate economică.
Astăzi globalismul ideologic vede în orice formă de identitate națională și religioasă o formă de extremism. Nu poți afirma că ești român, ortodox și că iți dorești o economie românească, că imediat ești suspectat de extremism.
Termenul de fascism este folosit abuziv, ca o armă. Nu mai înseamnă ce însemna în anii ’30, este un cuvânt bombă menit să acuze. Asocierea automată între iubire de neam și ură este un abuz și o mare nedreptate. A iubi România, nu înseamnă a urî alte popoare, dar unii așa o prezintă. Și mulți cred, fiindcă nu își cunosc istoria reală și nu au citit despre cei care au fost martirizați prin închisori! Dar după legile care ni s-au pregătit asta se va petrece și cu cei care trăim aceeași dragoste de adevăr și de Neam pe care ei au trăit-o.
Ce se ascunde în spatele acestor reacții?
Frică – mulți au fost formați să creadă că iubirea de neam, de țară, ortodoxia, jertfa, verticalitatea, par pericole. Li s-a spus că naționalismul este un soi de ,,Auschwitz”. Așa au fost învățați.
Ignoranță – cei care reacționează așa știu doar clișee, nu au citit nici măcar din curiozitate despre ceea ce s-a petrecut în închisorile comuniste.
Ideologie – trăim într-o lume în care se implementează „corectitudinea politică”. Orice mișcare legată de tradiție, jertfă și demnitate e demonizată automat.
Ce poți face? Să nu uiți niciodată că nu ești singur! Ești parte dintr-un șir lung de conștiințe vii. O linie de foc care merge de la Sfinții Închisorilor până la cei de astăzi, care tăcuți, smeriți, aprind o lumânare sau plâng la mormintele lor.
Nu ești criminal pentru că i-ai prezentat! Ești mărturisitor! Iar în istoria adevărată, nu în cea dictată de unii, contează cine ești cu adevărat, nu cum ești numit. Fii o punte între generații, între suferința de atunci și confuzia de azi! Nu răspunde cu ură, răspunde cu iubire! Dă-le șansa să vadă ce nu știu. Asta e o lucrare discretă și profundă.
Autor: Eliana Popa