Dictatura s-a instaurat oficial în România.
Nu va mai trece mult și veți vedea și marea „comasare” între partidele de guvernământ actuale și așa-zisele partide „extremiste”, „suveraniste”, „naționaliste”. Lupta de fațadă actuală este exact precum lupta „ciuma roșie” – „ciuma galbenă”.
De 8 martie 2024 s-au „comasat” alegerile pentru locale cu cele pentru europarlamentare, fiind adoptată OUG-ul aferent. Însă, acel OUG reprezintă, în fapt, ridicarea la rang de lege a fraudei electorale, ea permițând traseismul politic (mutarea primarilor de la un partid la altul în timpul procesului electoral) și turismul electoral (să voteze unii de câte ori este nevoie și unde este nevoie), precum și manipularea voinței cetățenilor în privința votului.
Partidul „de la putere” (PSD-PNL) și-a dat lege pentru el ca să poată să fraudeze alegerile.
Însă câtă opoziție ați văzut să se facă de „alternativă” (partidele „naționaliste”, „suveraniste”, „naționaliste”)?
Ați văzut vreun mare protest pe tema asta?
Ați văzut mari critici cu privire la articolele din OUG privind traseismul politic și turismul electoral?
Nu, că și „alternativa” procedează la fel: „ia primari”, „votează ai lor” unde e nevoie și de câte ori este nevoie. Așa că le profitau și lor regulile alea băgate pe ultima sută de metri, motiv pentru care au pus batista pe țambal.
Au făcut numai jocul de scenă, mimatul opoziției, victimizându-se „că ei sunt vizați de fapt” cu comasarea, criticând mai mult o pretinsă „interdicție” de a face parte din birourile electorale.
Nu domnilor, nu voi sunteți victimele acestei Ordonanțe de urgență. Voi sunteți niște simpli candidați pe care poporul putea sau nu să îi voteze, după propria voință „liberă” care nu mai există pentru că este manipulată.
Victimele acestei ordonanțe de urgență a Guvernului (OUG) sunt cetățenii României, poporul român.
Aici nu era vorba de interesele voastre particulare, de partid, obținerea de mandate, ci era vorba de principii esențiale ale democrației. Însă, ați mai preluat un subiect pe care l-ați dus în derizoriu, scoțând în evidență numai propria persoană, ca să vă victimizați, să mai obțineți niște capital electoral, dar democrația și principiile ei de bază puțin contează pentru voi.
Cu această ordonanță s-a mai „anulat” în România un principiu al democrației: alegerile libere, periodice și corecte, poporul român fiind astfel privat de exercitarea suveranității naționale.
Scrie în Constituție că România este stat de drept și democratic. Însă, numai scrie. Realitatea este alta.
Toate principiile (regulile de bază) care stau la baza unui stat de drept și democratic au fost „anulate” în realitate:
– Principiul legalității nu se mai respectă, iar CCR statuează că este „constituțional” așa;
– Supremația Constituției României, legea fundamentală a statului român a fost aruncată la coș;
– Drepturile și libertățile individuale fundamentale nu mai sunt garantate, sunt restrânse până la dispariție sau chiar negate, dându-se legi care atestă asta, dar CCR (ca garant al supremației Constituției României) zice că e bine așa, că „sunt constituționale”;
– Reprezentanții aleși ai poporului (parlamentarii) nu mai legiferează, o face guvernul (puterea executivă nealeasă de popor) prin OUG -uri, cu încălcarea Constituției, a principiului legalității și a drepturilor și libertăților fundamentale, iar „aleșii” aprobă, puțin păsându-le de popor, de Constituție sau de vreo lege;
– Poporul nu își mai alege în mod liber reprezentanții în Parlament, dându-se legi prin care voința poporului este manipulată;
– „securitatea” este băgată oficial, prin legi, în toate domeniile, ca să dețină controlul;
– „Justiția” a devenit mai mult un câine de pază al abuzului de drept și de putere pe care îl exercită unii, cetățenii fiind captivi în propria țară, nemaiavând cine „să le facă dreptate”.
Bine ați venit în dictatură!
S-a „legiferat” cu concursul real al tuturor partidelor „opozante”.
Din păcate, totul se întâmplă din cauza tăcerii poporului.
Timpul va trece, iar poporul va simți pe propria piele ce înseamnă dictatura și ce a permis cu tăcerea lui care este percepută ca acceptare tacită de către „abuzatori”. Însă, când va simți poporul dictatură pe propria piele, va fi prea târziu pentru el.
Autor: Elena Radu