Îți scriu la persoana a a doua singular (și-mi cer scuze cititorilor că adopt acest ton direct, neprotocolar), dar vârsta mea și statutul meu de om liber, contribuabil corect și cetățean onest, provocat de atitudinea ta ca șef al statului român, îmi dau acest drept… ba chiar mă obligă.
Știu că vor fi cusurgii și cârcotași care vor sări ca arși și vor trece la condamnări și etichetări, la adresa aserțiunilor mele, ba poate și la niscavai înjurături, dar eu vreau să-ți spun cum se văd lucrurile de la mine, om simplu care și-a făcut datoria față de Țară, ca militar și ca civil peste 50 de ani, care a muncit cinstit și care vrea să beneficiaze de pensia bine meritată cu onoare și demnitate, într-un climat civilizat, în liniște și pace.
Nu aș fi reacționat dacă acum, la sfârșitul celor două mandate catastrofale de președinte, ți-ai fi văzut de ale tale, ți-ai fi administrat casele procurate cu „sudoarea meditațiilor”, ai fi schiat și jucat golf, ai fi călătorit în lumea largă, (tot) pe banii românilor pe care îi disprețuiești în mod evident și te-ai fi bucurat cu aceeași „megalomanie, cinism și iresponsabilitate”[1] de viața unui pensionar cu adevărat „special”. Am citat din profilul făcut cu atâta acuratețe de psihologul dr. Iulian Laurențiu Ștefan. Dar nu te poți abține. Este evident. „Primitiv. Avar. Brutal. Nerafinat”[2] împins din spate de cei care te-au scos din pălărie, te-au propulsat și susținut… te-ai decis să te autopropui, să extinzi conceptul de „stat eșuat” transformând N.A.T.O. în „alianță eșuată”? În numele României? Pe spinarea Armatei Române și a militarilor pe care i-ai umilit? Pe umerii celor care au asudat cu adevărat pentru ca tu să faci escapade cu aeronave private, de lux, în ținuturi exotice… sau unde-a dus mutu iapa?
E prea mult! E prea de tot! Chiar și pentru un popor blajin cum este neamul românesc.
Știu că vor fi voci care vor invoca „onoarea de a avea un reprezentant din Est”, „oportunitatea de a conduce o organizație internațională de prestigiu”, „șansa de a fi la masa marilor decizii politico-militare” bla-bla-bla, dar asemenea elucubrații nu pot veni decât din partea obedienților, incompetenților, analfabeților și a trădătorilor. Eu aș fi stânjenit ca la conducerea N.A.T.O. să fie unul ca tine, fie și cu buletin de Sibiu.
Chiar vrei o slujbă la o multinațională? Apelează la patronii pe care i-ai servit cu vârf și îndesat. Dar în mediul privat sau poate la aceia care te-au decorat pentru servicii aduse țărilor lor sau ți-au dat o șepcuță să nu te ardă soarele la piramide.
„Sufletu’ lui Avram Iancu”, am zis după primii doi ani de speranțe terfelite. Ne-ai păcălit pe toți… de două ori… iar acum vrei să păcălești țările și armatele N.A.T.O.? E prea mult! E prea de tot! Căci în realitate nu te recomandă nimic. Nici personal, nici profesional. Uman nici atât. Ori poate știu mai multe cei care te ghidează?
Iată ce spune în evaluarea sa psihologul dr. Ștefan[3]: „Lipsa totală a autoironiei, a umorului, a empatiei, înlocuite cu stări de absență și indiferență afectivă brutale, justificate de o falsă decență, îi dezvăluie sărăcia afectivă… Dominat de senzația superiorității sociale, devine adesea ridicol și disonant. Dizarmonic. Fals. Crud. Inadaptat”.
Câtă dreptate are! „Câtă luciditate, atâta dramă” spunea filosoful german Friedrich Nietzsche (neamț adevărat!).
„Calitățile” de mai sus au fost probate cu prisosință pe parcursul celor două mandate eșuate de președinte… în dauna și pe spinarea românilor pe care îi disprețuiești. Sprijinit de forțe și interese antiromânești ai lăsat de izbeliște instituțiile statului, ai lăsat securiștii noi să țopăie în toate domeniile, ai sfidat justiția, te-ai suit cu picioarele pe partidele politice, ai dus în derizoriu social-democrația, ai compromis spiritul liberal, ai încurajat imixtiunea alogenilor, ai făcut praf încrederea oamenilor în politicieni, în alegeri corecte și aproape că ai dus țara în război… nu singur, căci „calitățile” personale erau insuficiente, ci cu ajutorul unor sforari obedienți și zeloși, cu profil psihologic similar, dar mai vicleni.
Din cauza unor indivizi ca tine, atât de bine zugrăvit în profilul psihologului Ștefan, am renunțat să mă mai implic în viața civică și politică a țării. Dezgustat, disperat și sătul de mafiile care sugrumă „multilateral” România. Și nu cred că sunt singurul.
Dacă ai avea o brumă de bun simț, te-ai opri până nu e prea târziu, căci minciuna care te-a fabricat și realitatea deformată în care trăiești trebuie să înceteze. Până nu faci și mai mult rău României. Nu știu dacă românii te vor ierta, dar istoria, sigur nu o va face!
Pe de altă parte, ți-aș sugera cetățene să nu contezi sub nicio formă pe sprijinul românilor și în niciun caz pe cel al militarilor, căci s-ar putea să apară, într-o zi, dintr-o pălărie, caracterizarea de la terminarea stagiului militar cu propunerea de trecere în rezervă cu gradul de caporal și vreun brevet de „specialist de clasă” în arma „croitorie” cu nasturi… Există precedente (vezi „Cazul Petrov”). Nu știu ce cataclism sau cine știe ce minune ar putea ridica de pe umerii românilor blestemul de a fi conduși de lideri lipsiți de caracter, incompetenți, corupți, șantajabili, anti-români sadea.
Din echipa „3+1” au făcut parte: primul „escu” (1990-1996); al doilea „escu” (1996-2000); al treile „escu” – jucător și turnător – (2004-2014); alți zece ani fanarioți, un sas-călător-schior-navetist și profitor. S-au scurs douăzeci de ani de dictatură a serviciilor – „românești” doar cu numele. Ghinionul poporului român. Ce ne-o mai pregăti viitorul?
„Ghinion”, ai să gângăvești leneș, dar nădăjduiesc că de data asta să fie al tău, nu al românilor.
Autor: Edmond Milea (sursa: art-emis.ro)