Cele două Românii sunt din nou în conflict. România noastră și România lor, noi și ei, interesele lor și munca noastră. Pentru că se simțeau stingheri la București, au trimis o delegație la Bruxelles să se plângă despre cum românii sunt prea români și prea puțin europeni, despre cum corupția crește când nu sunt ei la putere și să le vorbească mai ales despre cum #rezistă ei.
Astfel, au plecat la Bruxelles Gabriel Liiceanu, Mălin Bot, Liviu Avram, Ionel Stoica și Attila Biro, niște oameni absolut reprezentativi pentru România. Doi jurnaliști de la Adevărul, un fost ziarist, în prezent șomer și marele filosof și patron de editură, Gabriel Liiceanu. Dacă ziariștii au făcut ceea ce fac și în editorialele lor, adică au atacat PSD-ul, ceea ce e aproape normal pentru că presa trebuie să critice mai ales puterea, cireașa de pe tort a fost discursul lui Gabriel Liiceanu:
“Nu aș fi venit aici ca cetățean al unei țări de 10 ani membră a UE dacă nu mi-aș fi simțit valorile democrației sever amenințate” – a spus Gabriel Liiceanu în fața Comisiei LIBE din Parlamentul European. Îmi dați voie mai întâi să mă prezint, în 2-3 cuvinte. Am, ca și dvs, o profesiune dobândită, mai precis, sunt profesor de filosofie la Universitatea din București, sunt scriitor, conduc una dintre cele mai importante edituri de știinte umaniste din România. Mai am o meserie, meseria pe care am dobândit-o din 1990, de la căderea comunismului: meseria de cetățean. Voi vorbi aici în calitatea mea de practicant al profesiunii de cetățean; de altminteri, din 1990, primul an de la căderea comunismului, sunt membru fondator al Grupului pentru Dialog Social.
Reprezint așadar, prin vorbirea mea, societatea civilă.”
Mai sus este doar începutul discursului glorios al lui Liiceanu, restul poate fi citit aici. Trecând peste inepțiile spuse în restul discursului, mi se pare foarte important de accentuat felul în care Gabriel Liiceanu se descrie. El ne spune din start că este profesor, deci un tip citit, cu pedigree, care modelează mințile tinere. Descrierea continuă cu calitățile sale antreprenoriale, conduce cea mai importantă editură umanistă din România, cumva uită să spună cum a ajuns acolo și cum Editura Politică a ajuns Humanitasul de azi. În final, ne lovim de inevitabil, Liiceanu ne spune că este cetățean, ba mai mult că este un cetățean model, un super-cetățean care face parte dintre fondatorii GDS, de parcă în această funcție ar fi ceva de lăudat.
Este trist să vedem că cei pe care i-am considerat elită ne dezamăgesc crunt atunci când aleg să-și vadă propriul interes în detrimentul intereselui României. Gabriel Liiceanu, fostul elev al lui Noica, a uitat măsura bunului simț, dar a găsit măsura banilor câștigați fără muncă, compensați doar de pierderea demnității.
De au făcut soroșiștii circ la Bruxelles
Dincole de patetismul afișat de societatea civilă sau mai puțin civilă trimisă la Bruxelles e bine să vedem mai departe de discursul demagogic al lui Liiceanu. Singurul scop al acestei expedinții a fost să ofere Europei un pretext să nu mai cheme România la negocieri. Ce să negocieze o țară în care ”elitele” o critică deschis de la tribuna Parlamentului european, ce să cerem noi europenilor când nu putem nici să ne punem de acord la noi acasă?!
Autor: Alexandru David