Așa sunt românii. Conform președintelui Klaus Iohannis. Și premierului Ludovic Orban. Iar demonstrația urmează să fie făcută azi, în Parlamentul României, de către ministrul Finanțelor Florin Cîțu. După mai multe refuzuri și tergiversări, acesta a acceptat în cele din urmă să prezinte în fața celei mai importante puteri a statului situația României. Situația unui stat cu cetățeni proști și ușor de cumpărat.
Cum a ajuns România să se împrumute în doar câteva luni cu sume mai mari de bani, decât a făcut-o pe parcursul întregii administrații PSD? În ce condiții au fost obținuți de la bănci și societăți de investiții acești bani? Și, mai ales, dacă au fost cheltuiți, pe ce au fost cheltuiți? Atâta timp cât la capitolul investiții suntem pe primul loc în Europa? Deși ne-am îndatorat cel mai mult? Și, în final, ce planuri are acest Guvern? Cum va accesa Guvernul cele 33 de miliarde de euro, care urmează să fie tipăriți special pentru noi de către Uniunea Europeană? Ce vor face cu împrumutul rambursabil? Ce vom face cu împrumutul nerambursabil? Discutând, desigur, în ipoteza în care Guvenul României nu aleargă după cai verzi pe pereți. Și ce vom face cu celelalte zeci de miliarde de euro pe care încă nu le-am accesat, dar teoretic putem să o facem, dacă Guvernul se pricepe să scoată la iveală programele solicitate? La aceste întrebări – și nu numai – Florin Cîțu trebuie să răspundă azi în Parlament.
Inevitabil, ministrului Finanțelor îi revine și obligația ingrată de a da explicații în numele protectorilor săi. De ce sunt românii proști, dacă nu respectă cu rigurozitate toate restricțiile impuse de Guvern, chiar dacă unele dintre acestea sunt de-a dreptul comice, altele de-a dreptul tâmpite și chiar dacă există restricții care pur și simplu nu pot fi puse în operă, întrucât nu există norme de aplicare? Din simplu motiv că Guvernul a uitat să le scrie. Ca să nu mai vorbim de faptul că nici până în acest moment, în care intrăm într-o prelungire a stării de alertă, nu există vreo notă de fundamentare a respectivei decizii. Așa cum prevede legea. De ce sunt românii proști, după cum ne informează rituos președintele Klaus Iohannis, în măsura în care nu aplică reguli pe care nu le înțeleg, pentru că nu le-au fost explicate și nici precizate? De ce nu sunt proști, dimpotrivă, românii care, legați la ochi, aplică reguli? O categorie din care, iată, cu riscul de a-mi exaspera toți cunoscuții, eu unul fac parte. Eu unul prefer să aplic regulile instituite de Guvern așa cum le înțeleg, chiar dacă ele sunt confuze sau absurde. Și cu toate acestea mă includ și eu în categoria românilor proști. La fel cum în iunie 1990 mi-am scris pe piept „Golan 100%”. Dar asupra acestui subiect voi reveni.
Dar de ce sunt aceiași români ușor de cumpărat? Cum de a ajuns Ludovic Orban la această concluzie? El pleacă de la teza conform căreia creșterea cu 40% a punctului de pensie și dublarea alocației de stat pentru copii reprezintă măsuri populiste. Mai concret, conform afrmației sale, cele două creșteri preconizate ar fi pomeni electorale. Cu alte cuvinte, statul care alocă cei mai puțini bani pentru creșterea viitoarei generații este normal la cap. Și, în măsura în care decide să aloce ceva mai mult, este un stat deviant. Care se pregătește să eșueze. Un stat care-și corupe proprii cetățeni dându-le pomeni, pentru a-și crește copiii. Și luând exemplul, ca să vezi, Germaniei. Care, în plină criză economică, a decis să recurgă la pomeni pentru copii. Și încă o dată. Atunci când PSD, deținând majoritatea în Parlament, a decis să mărească cu 40% punctul de pensie, nu a făcut altceva decât să-și mituiscă proprii cetățeni. Să le dea pomeni celor mai vârstnici. Sub forma unei mite electorale. Și aceștia, în înțelepciunea lor, se pregătesc, culmea, să accepte aceste pomeni. Noroc cu Guvernul liberal. Cu adevărat liberal. Și cu adevărat național. Care a decis să se pună de-a curmezișul pomenilor electorale. Dacă cinci milioane de români sunt proști și acceptă o mită electorală, în numele acestora și fără să mai piardă timpul pentru a-i întreba, Guvernul Orban e deștept. Și refuză să dea curs acestei operații, prin care românii urmează să fie corupți. Și încep să mă întreb din ce în ce mai serios cum de nu s-a pus încă DNA în mișcare pentru a sancționa majoritatea parlamentară care a îndrăznit așa ceva? Pentru tentativă de mită masivă electoală în plin an de alegeri.
Florin Cîțu are de dat azi explicații. Cum e cu banii împrumutați? Cu ce dobândă au fost luați de la bănci? Cu ce consecințe pentru finanțarea societăților comerciale și a împrumuturilor pentru nevoi personale făcute de cetățeni? Care este prețul pe care-l plătim sub formă directă și sub formă indirectă? Și ce a făcut Guvernul cu acest munte de bani? Astăzi guvernanții ne explică, dar ar trebui să o facă și în Parlament, de ce nu au bani pentru respectarea unor legi. De ce nu au bani pentru pensionari, deși creșterea cu 40% a punctului de pensie a fost prevăzută în bugetul de stat. Și, până de curând, Guvernul ne-a dat repetate asigurări că banii există și așteaptă cuminți data de 1 septembrie. Același Guvern trebuie să ne explice de ce încalcă o altă lege, cea vizând dublarea alocațiilor pentru copii. Pentru care în mod viclean nu a prevăzut bani în legea bugetului de stat, sub motiv că legea privind respectva creștere nu fusese încă promulgată de președinte. Mă rog, dar câteva zile mai târziu a fost promulgată. De ce nu pot fi mărite alocațiile? Nu a împrumutat Cîțu bani destui? Nu primim bani destui de a Uniunea Europeană? Nu ne-a informat același Cîțu, că ne aflăm printre cele patru state UE care au înregistrat creștere economică în primul trimestru?
Putem admite că suntem și proști, și ușor de cumpărat. Dar avem dreptul în acest sens la câteva explicații.
Și tot la capitolul explicații eu aștept de la președintele Klaus Iohannis să ne spună ce a stat la baza ultimei sale trăsnăi. Aceea de a se duce în Piața Universității pe 11 mai, pentru a comemora victimele Mineriadei. Știe domnul Klaus Iohannis ce s-a întâmplat în 11 mai 1990? A fost o manifestație în fața Guvernului. Reprezentanții Pieței Universității au purtat ultimul dialog pașnic cu guvernanții. În Palatul Victoria. După care puterea de atunci a decis reprimarea demonstrației. Curățarea – chiar acesta a fost termenul utilizat – a Pieții Universității și a peluzei din proximitatea Teatrului Național. Iar poliția a acționat. I-a stâlcit în bătaie, în puterea nopții, pe greviștii foamei. Pe ultimii „golani” rămași pe poziții. Represiunea a fost atât de cruntă, încât o parte din populația Bucureștiului a reacționat. Și, din nou, în Piața Universității s-au strâns mii de cetățeni. Și atunci a fost utilizată diversiunea numită „dați foc la autobuze”. Ordinul a venit de la vârful poliției, totul este înregistrat și probat, și oameni din poliție s-au transformat în piromani și au dat foc demonstrativ autocarelor poliției, pentru a-i acuza de acest lucru pe manifestanți. Abia apoi au fost chemați minerii și a avut loc marea represiunea. Ce a comemorat Klaus Iohannis în data de 11? A comemorat represiunea? Sau a comemorat în avans cu câteva zile victimele Mineriadei? Sau pur și simplu a dorit să isprăvească ce e de isprăvit la București, pentru a se retrage între pretenii săi în vederea serbării propriei zile de naștere? Mai interesant este că unul dintre martorii și în aceași timp victimele Mineriadei, Marian Moroșanu, zis Ceaușescu, față în față cu Klaus Iohannis, nu a îndrăznit să-i spună adevărurile de mai sus și să-l întrebe ce caută acolo.
Acum, după ce am închis și această paranteză, nu-mi pot reprima o întrebare legitimă. E clar că PSD se dă peste cap să aprobe o nouă stare de alertă. Dar oare este la fel de clar și fapul că, în ciuda repetatelor angajamente, se pregătește și să abandoneze proiectul unei moțiuni de cenzură? Și Marcel Ciolacu ne crede proști și ușor de cumpărat? Se pare că da
Autor: Sorin Roșca Stănescu
Sursa: Sorin Roșca Stănescu Blog