Vă redau mai jos un excelent articol de-al lui Dughin, recent apărut O fac din mai multe motive. În primul rând deoarece articolul surpinde extrem de bine un aspect al societăţii actuale puţin înţeles de noi, în ciuda evidenţei sale. Apoi, deoarece e extrem de important în înţelegerea forţelor implicate în conflictul din Ucraina, a tehnicilor de luptă şi, nu în ultimul rând, provocarea în faţa căreia se află Rusia. De asemenea, din tonul critic al articolului se vede limpede cât de greşit este şablonul conform căruia Dughin ar fi „ideologul Kremlinului”. Lectură plăcută!
În lumea de astăzi, viteza joacă un rol esenţial în toate aspectele vieţii. În cursul OCS(Operaţiunea Specială din Ucraina), am constatat că în război – în războiul modern – acesta este unul dintre factorii cheie. Foarte, foarte mult depinde de cât de curând poţi obține informații, cât de rapid le poţi raporta comandantului unității de luptă și apoi să se ia decizia de a lovi, precum și de a schimba rapid locul unde tocmai au fost amplasate armele. Aşadar este vorba despre aproape tot ce ţine de luptă.
De aici și rolul colosal al UAV-urilor(Unmanned Aerial Vehicle – vehicul aerian fără pilot n.t.) și dronelor, comunicațiile prin satelit, timpul de transmitere a coordonatelor inamice, mobilitatea unităților de luptă, precum și viteza de transmitere a ordinelor către executant. Evident, acest lucru nu a fost luat în considerare în cursul pregătirilor pentru OCS, iar acum trebuie să compensam toate acestea în condiții critice.
În același mod, a fost subestimată și dependența de Occident în tehnologii digitale, cipuri și producție de înaltă precizie. Pregătirea pentru o confruntare frontală cu NATO și, în același timp, bazarea pe elemente tehnologice dezvoltate și produse fie în țările NATO, fie pe teritoriul statelor dependente de Occident nu este dovada unei mari inteligențe.
Dar acum nu este vorba despre dependența occidentală, ci despre factorul viteză. Filosoful francez Paul Virillo, care a studiat importanța vitezei pentru civilizația tehnică modernă, a propus un termen special – dromocrație. Din grecescul dromos (viteză) și kratos (putere). Teoria lui Virillo se bazează pe afirmația că în noile condiții civilizaționale, câștigătorul nu este cel care este mai puternic, mai deștept, mai echipat, ci cel care este mai rapid. Viteza este totul. De aici și dorința de a crește viteza procesoarelor prin orice mijloace și, în consecință, toate operațiunile digitale. Acesta este tocmai ceea ce se concentrează astăzi gândirea inovatoare tehnică. Toată lumea concurează în viteză.
Lumea modernă este o luptă pentru accelerare. Iar cel care este mai rapid primește premiul principal, anume puterea. În toate sensurile și dimensiunile sale – politice, militare, tehnologice, economice, culturale.
În același timp, informația este cea mai valoroasă în structura dromocrației. Viteza transferului de informații este o expresie concretă a puterii. Acest lucru este valabil atât pentru funcționarea schimburilor mondiale, cât și pentru desfășurarea ostilităților. Cel care a fost capabil să facă ceva mai repede capătă putere deplină asupra celui care a ezitat.
În același timp, dromocrația ca strategie aleasă în mod conștient, adică o încercare de a domina timpul ca atare, poate duce la efecte ciudate. Factorul viitor intră în joc. De aici și fenomenul tranzacțiilor futures și fondurilor speculative aferente, precum și alte mecanisme financiare de natură similară, în care principalele tranzacții sunt efectuate cu ceea ce nu este încă.
Idealul unei dromocrații media ar fi să fii primul care raportează un eveniment care nu s-a întâmplat încă, dar care este foarte probabil să se întâmple. Acesta nu este doar un fals, este lucrul cu zona metodelor posibile, probabile, probabilistice. Dacă luăm un eveniment viitor probabil ca un eveniment care s-a întâmplat deja, vom câștiga timp, ceea ce înseamnă că vom câștiga putere. Un alt lucru este că acest lucru s-ar putea să nu se întâmple. Da, și se poate, dar uneori eșecul așteptărilor nu este critic, iar invers, o prognoză confirmată, luată ca un fapt împlinit dinainte, oferă avantaje enorme.
Aceasta este esența dromocrației: elementul timp este foarte dificil, iar cel care reușește să-l supune primește putere globală totală. Odată cu dezvoltarea supervitezelor, realitatea însăși este îndoită și în ea încep să opereze legile fizicii neclasice – anticipate în teoria relativității a lui Einstein și, într-o măsură și mai mare, în fizica cuantică. Limitarea vitezei schimbă legile fizice. Și tocmai în acest domeniu, potrivit lui Virillo, astăzi se desfășoară lupta planetară pentru putere.
Întâlnim teorii similare într-un domeniu mai aplicat și mai puțin filozofic – în teoria războaielor centrate pe rețea. Și tocmai un astfel de război centrat pe rețea l-am întâlnit în timpul OCS. Principala caracteristică a unui astfel de război este viteza de transfer de informații între unitățile individuale și centrele de comandă.
Pentru a face acest lucru, unitățile de luptă şi soldaţii sunt echipaţi cu numeroase camere orientate diferit și alți senzori, informații care converg într-un singur punct. Acestor informaţii li se adaugă datele de la aeronave, UAV și sateliți care sunt integrate direct cu unitățile de luptă. Și această integrare completă în rețea oferă cel mai important avantaj – avantajul în viteză. Așa sunt aranjate sistemele de lucru și HIMARS, și tactica grupurilor mobile și DRG-urilor(Grupuri de Sabotaj şi Recunoaştere, n.t.). Pentru aceasta s-au folosit și comunicațiile prin satelit Starlink.
Teoriile războiului centrat pe rețea recunosc că viteza de luare a deciziilor vine adesea în detrimentul justificării lor. Există o mulțime de calcule greșite. Dar dacă acționați rapid, atunci chiar dacă faceți o greșeală, întotdeauna este timp să o corectați. Folosește principiul unui hack hack sau al unui atac DDoS – principalul lucru este „ciupirea” tuturor locațiilor trupelor inamice, căutând puncte slabe sau aşa-zisa ușa din spate. Pierderile pot fi destul de multe, dar rezultatele, dacă sunt de succes, sunt foarte semnificative.
În plus, războaiele în care rețeaua este o componentă integrală a lor, includ canale deschise de informare – în primul rând rețelele sociale. Ele nu doar însoțesc desfășurarea ostilităților, spunând, bineînțeles, doar ce este profitabil și ce nu este profitabil, ascunzând sau distorsionând pentru ceilalţi, dar şi operează și cu un viitor probabilist. Din nou principiul dromocrației. Ceea ce percepem astăzi ca falsuri nu reprezintă altceva decât stimularea artificială a unui posibil viitor. Multe falsuri se dovedesc a fi goale, atâta timp cât încercările de a sparge protecția în timpul hackingului sunt zădărnicite, dar din când în când ajung la obiectiv şi apoi sistemul poate fi capturat și subjugat.
Dromocrația în sfera politică vă permite să vă abateți de la regulile ideologice rigide. În Occident, de exemplu, rasismul și nazismul, ca să spunem ușor, nu sunt încurajate în mod deschis. Dar în cazul Ucrainei și al altor societăți ascuțite pentru a apăra interesele geopolitice ale Occidentului, se face o excepție. Nazismul anti-rus, rusofobia înfloresc acolo, dar în Occident însuși nu observă acest lucru, ocolindu-l cu dibăcie. Cert este că, pentru construirea rapidă a unei națiuni în care nu a existat niciodată și în prezența a două popoare pe același teritoriu, pur și simplu nu se poate face fără naționalism. Și pentru a face acest lucru cât mai repede posibil, tocmai formele extreme sunt necesare – până la nazism și rasism pur și simplu. Și aceasta este din nou o chestiune de dromocrație. Este necesar să se creeze rapid un simulacru al unei națiuni. Pentru aceasta, se ia o ideologie radicală, orice imagini și mituri despre propria exclusivitate, chiar și cele mai ridicole, și toate acestea sunt aduse rapid la viață (cu control complet asupra sferei informaționale a societății, iar Occidentul pur și simplu se preface că nu observă acest lucru).
Apoi urmează propaganda la fel de accelerată a acestor idei care nu au nimic în comun cu democrația liberală occidentală. Războiul în continuare este firesc: agresorii sunt prezentați ca victime, iar călăii ca salvatori. Principalul lucru este să controlezi informațiile. Și dacă totul decurge conform planului globaliștilor, atunci urmează o rezoluție rapidă, iar după aceea, structurile neo-naziste în sine sunt curățate la fel de repede. Am văzut aproape același lucru în Croația în timpul prăbușirii Iugoslaviei. În primul rând, Occidentul îi ajută pe naziștii croați – neo-ustaşi – și îi înarmează împotriva sârbilor, apoi îi curăță singuri, astfel încât să nu rămână urme. Cel mai important lucru este să faci totul foarte, foarte repede. Neonazismul a apărut rapid, și-a îndeplinit rapid rolul, a dispărut rapid. Ca şi cum nu ar fi fost.
Acesta este secretul lui Zelensky. Comicul mercurial ca lider nu a fost ales întâmplător. Psihicul lui este volatil și predispus la schimbări rapide. Un politician ideal pentru o societate lichidă. Acum spune și face un lucru, într-o clipă este complet diferit. Și nimeni nu își amintește ce s-a întâmplat cu o secundă în urmă, deoarece viteza fluxului de informații crește constant.
Și pe acest fundal, cum arătăm noi înșine? Odată ce am început să acționăm rapid, decisiv și aproape spontan (prima fază a OSU), au urmat succese uriașe. Aproape jumătate din Ucraina era sub controlul nostru.
De îndată ce am început să încetinim cursul operațiunii, inițiativa a început să treacă în mâinile inamicului.
Atunci s-a dovedit că natura centrată pe rețea a războaielor moderne şi legile dromocrației, nu au fost luate în considerare în mod corespunzător. De îndată ce am luat o poziție reactivă, am trecut în apărare și am ratat factorul viteză. Da, victoriile ucrainene sunt în mare parte virtuale, dar într-o lume în care coada dă câinele, unde aproape totul este virtual (inclusiv finanțe, servicii, informații etc.), acest lucru nu este suficient. Anecdota despre modul în care doi parașutiști ruși de pe ruinele Washingtonului se plâng – „am pierdut războiul informațional” este amuzantă, dar ambiguă. Acesta este, de asemenea, ceva virtual, o încercare de a codifica probabil viitorul. Când vine vorba de verificarea realității, nu totul, din păcate, este atât de simplu. Aici este necesar fie să prăbușim întreaga dromocrație, virtualitatea, întreaga postmodernitate centrată pe rețea, adică întreaga modernitate și întregul vector de dezvoltare al Occidentului modern (dar cum se poate face asta deodată?), fie să acceptăm – deși parțial – regulile inamicului, adică ne accelerăm. Întrebarea dacă noi, rușii, putem intra pe tărâmul dromocrației și să învățăm cum să câștigăm războaie centrate pe rețele (inclusiv informaționale!) nu este o abstractizare. Victoria noastră depinde direct de asta!
Pentru a face acest lucru, trebuie în primul rând să înțelegem – în rusă, într-un mod patriotic – natura timpului. Cât de încet înțelegem totul, cu ce întârziere și cu cât de încet îl punem în practică – se pare că am ajuns să respingem chiar şi proverbul care spune că „rușii pierd timpul, dar conduc repede”. Acum este chiar momentul în care, dacă nu mergem foarte repede, situația poate deveni foarte periculoasă.
O vom face mai repede, o vom repara mai repede. Nu vorbesc despre echiparea soldaților noștri cu atribute de rețea și accelerarea procesului de comandă și mijloace eficiente de protejare a informațiilor. Dar acest lucru este pur și simplu necesar pentru a fi la un nivel cu un inamic bine echipat.
Și, din nou: dacă, după speculațiile Voentorg-ului(furnizorul de arme şi alimente al armatei ruse, n.t.) cu prețul uniformei minime pentru mobilizați, nu a urmat imediat un val rapid de represiuni directe din partea autorităților, acesta este un semn foarte rău. Cineva de la putere își închipuie că noi încă înhămăm, deși concurăm cu viteză maximă. Acest lucru trebuie gândit urgent. În caz contrar, s-ar putea dovedi că ne grăbim prea încet.
Dromocrația nu este o glumă. Nu este vorba despre depășirea Occidentului. Ar trebui să fie eliminat din mers în mândria lui amețitoare, dar pentru aceasta trebuie să acționăm noi înșine cu viteza fulgerului. Și semnificativ. Rusia nu mai are dreptul sau timpul să fie adormită și letargică.