Pentru că stau din ce în ce mai mult pe You-tube si Netflix, am ajuns la concluzia că aceste tipuri de platforme online au capacitatea de a ne „dresa”, a ne „formata” ca oameni într-un mod total nerealist. Zic asta deoarece, dacă le utilizam des, ne sunt create niște deprinderi care intră în contradicție cu felul în care se desfășoară viața. Pe ambele platforme obișnuim să schimbăm videoclipul/serialul/filmul imediat ce nu ne convine, putem pune pe pauză, putem derula înainte, putem derula înapoi, putem să vedem din nou un episod, sau să sărim câteva dacă simțim că nu ne convine conținutul lor. Putem să vedem din nou unele scene, sau să trecem peste acestea dacă nu rezonăm cu ele. Le privim când vrem noi, cât vrem noi, cum vrem noi. Toate astea apăsând numai un buton. Fără nici un alt efort. Acolo totul se desfășoară după bunul nostru plac. Iar dacă stăm mult, sau dacă devenim dependenți de aceste tipuri de platforme virtuale, tindem să credem că la fel ne putem manifesta și în viața de zi cu zi. Credem că putem pune unele activități pe pauză, că putem sări peste ele, că din ce ne oferă viața putem alege numai ce ne convine, că putem schimba oamenii, job-urile, propria existență, printr-un simplu „click”. Iar asta e o iluzie. O iluzie care pusă în aplicare, ne transformă lumea în haos. Și asta pentru că viața reală nu poate fi pusă pe pauză, nu o poți derula înainte, nici înapoi. Nu poți sări peste etapele care îți displac, nici nu poți retrăi momentele de fericire avute. Viața merge numai înainte și tu trebuie să te împaci cu ea pentru că „butonul” pe care vrei să apeși va fi mereu stricat.
Autor: Dragoș Huțuleac