Intru de curiozitate pe pagina administratorului militar al Regiunii Cernăuţi să văd ce spun oamenii în comentarii cu privire la înlocuirea plăcii comemorative (bannetul outdoor) al oraşului cu un mare steag propagandistic naţional ucrainian.
Scurte lămuriri:
– da, Cernăuţiul este un fel de prefectură condusă de un fel de prefect, în realitate un guvernator militar numit de Zelensky, nu ales de cetăţeni, pentru că primarul ales al oraşului Cernăuţi nu are cuvânt de spus din două motive: unu, face parte dintr-un partid de opoziţie (altul decât al lui Zelensky, partid interzis acum) şi doi, este ales de localnici deci este posibil să urmărească interesele locle nu interesele dictate de la Kiev. Deci decide administratorul militar în locul lui.
– schimbarea cu pricina se referă la o placă comemorativă, un document al lui Alexandru cel Bun în care menţiona oraşul Cernăuţi pe la 1400, o atestare documentară, înocuit fiind cu un simbol ucrainian modern, propagandistic, naţionalist (două culori, tridentul ucrainian, chestii).
Ce spun oamenii: vreo 5 conturi au dispărut, au fost şterse (a trecut cam o săptămână de atunci şi ăia aveau comentarii rautăcioase). Dintre comentariile pe care am apucat să le citesc săptămâna trecută erau câteva care înjurau administraţia militară şi eforturile de război (sunt soldati mobilizaţi care în loc să apere zona au fost trimişi în zona Donbas să lupte şi femeile au făcut galăgie) şi erau şi altele cu adevărat rautăcioase, dar au dispărut între timp.
Din cele care au rămas, propun să vedem nişte opinii luate de la faţa locului, de la “firul ierbii” cum vine vorba:
– majoritatea comentatorilor vorbesc despre corupţie, despre şpagă, despre spălare de bani care nu-şi avea locul (Serghei Oleciuc ăsta are şi un ONG ca toţi globaliştii care se respectă);
– principala idee este “chelului tichie de mărgăritar îi trebuie”, la modul că este vorba de o investiţie inoportună, că orasul are nevoie de investiţii în infrastructură nu de statui şi alte bazaconii;
– mulţi acuză că se şterge emblema oraşului (atestarea documentară) şi se înlocuieste cu propaganda ieftină naţionalistă (conturi cu nume de ucrainieni geţi-begeţi, nu useri cu nume româneşti ucrainizate).
– unii spun că banii mai bine ar fi daţi la echiparea soldaţilor care sunt trimişi pe front, fiindcă aceştia au arme şi echipamente învechite, uniforme ponosite şi mâncare insuficientă.
Cam asta e problema oamenilor: corupţia, lipsa infrastructurii, faptul că autorităţile centrale sunt rupte de nevoile locale, sunt dezinteresate şi fac pagubă în bugetul local (şi-aşa mic şi prăpădit). Dincolo de faptul că la scară largă se şterge istoria oraşului şi se înlocuieşte cu un simbol al unei unităţi naţionale inexistente (Ucraina e stat multi-etnic şi multi-lingvistic, nu unitar naţional), problemele cotidiene ale oamenilor din Cernăuţi sunt aceleaşi ca la noi: gropi în asfalt, clădiri în paragină (atenţie cade tencuiala!), lipsa sistematizării şi dezordinea urbanistică generalizată.
Unde sunt ucrainienii ăia patrioţi care vor să lupte până la ultimul să scape de ruşi? Unde sunt susţinătorii îndârjiţi ai regimului de la Kiev care aplaudă la scenă deschisă “patriotismul” lui Zelensky? Unde sunt cetăţenii din Cernăuţi care vor înlocuirea simbolurilor istorice cu simboluri naţionaliste şi pro-UE (că da, am uitat că e vorba şi de nişte steluţe UE în noul banner), unde sunt acei pro-europeni înflăcăraţi?
Eu n-am văzut niciunul.
Cum n-am văzut niciun român aşa de pornit împotriva lui Putin care să vrea să se înroleze voluntar pe front. În schimb viteji din spatele tastaturii care vor să lupte alţii în locul lor sau propagandişti de război care nu ar ezita să mă trimită pe mine să lupt în numele lor cunosc o grămadă…
Autor: Dragomir Daniel Tiberivs