Dragomir Daniel Tiberivs: “Milă mi-e de ei, dar de noi şi-ai noştri mi se rupe inima.”

I-au învăţat americanii “de bine” să se bată cu ruşii pe grupe de asalt, pe “strike force” pe stil americănesc cum s-au bătut ei (americanii) cu afganii, cu sirienii, cu irakienii. Doar că ruşii nu sunt nici afgani nici sirieni nici irakieni. Sunt militari profesionişti şcoliţi de ofiţeri pe stil sovietic, cu linie de front masivă, cu planuri de război desenate cu divizii de asalt, cu companii, cu câte 5 plutoane pe flancuri, cu suport de artilerie şi cu linii multiple defensive care să le asigure în caz de nevoie o retragere tactică fără prea mari bătăi de cap.

Ce contraofensivă visaţi bă? Cu ce?

Şi mai ales cum?

Au ruşii 5 linii defensive în adâncime pe 60 de kilometri la intrarea în Crimeea. Ce vreţi să cuceriţi voi? La orice retragere rusească de pe primul front aveţi baraj de artilerie care să le acopere retragerea infanteriştilor din linia întâi de demarcaţie. Apoi zonă-tampon cu obstacole împotriva mecanizatelor. Adică ţintă statică pentru tir de artilerie în perimetru prestabilit, asta devine orice Leopard, M115 sau MRAP sau orice alt vehicul de asalt ucrainian. Şi soldaţii din alai carne de tun.

Dar vorba senatorului american Lindsey Graham: “oricum mor şi ruşi, deci sunt cei mai bine chletuiţi bani ever!” …nu contează câţi ucrainieni, polonezi sau români mor pe front!

700 de români din Cernăuţi, din brigada mecanizată vânători de munte Zakarpatia (una din unitătile de elită) au asigurat retragerea trupelor ucrainiene din Bakhmut. Nu se ştie câţi au murit din ei. Nu avem voie să ştim, fiindcă bătălia pentru Bakhmut a fost cea mai mare bătălie a secolului 21. Ştim cu toţii cum s-a terminat pentru “super-antrenaţii soldaţi ucrainieni”. Sau bine, nu cu toţii, ăştia câţiva care urmărim mişcările de pe front…

…războiul ruso-ucrainian e cea mai mare victorie americană de la al doile război mondial încoace. Fiindcă de când s-a înfiinţat America, Statele Unite ale Americii, scopul lor politic, economic şi militar a fost dintotdeauna să-i întreacă pe europeni. Să-i blocheze, să-i domine, să-i controleze, să-i împiedice să se dezvolte. Şi au reuşit.

Însă din lupta lor cu europenii s-au ridicat deasupra chinezii. Şi cu ăştia nu le merge, findcă chinezii nu pun botul la provocări cum pun ruşii sau cum au pus nemţii în al doilea război mondial. Trebuie noi să-i provocăm pe ei, noi europenii, noi românii, noi sclavii intereselor americane.

Vreţi război cu China? Aaaa… nu vreţi? Nu-i nimic, o să aveţi.

O să avem. Nu le-a ieşit războiul biologic din 2020, plandemia provocată de militarii americani la olimpiada militară din octombrie 2019 de la Wuhan fiindcă chinezii nu s-au lăsat provocaţi, poate le iese un război pe corecte acum, cu navele de război din Marea Chinei de Sud.