Jocurile olimpice au avut mereu 3 coordonate: bani, politică și sport. În ordinea importanței acordate.
1. Cel mai important: banii.
JO Paris 2024 a fost un fiasco financiar pentru organizatori și sportivi. Deși s-au acordat premii în bani și bugetul inițial a fost unul modest (4,5 miliarde pt pregătiri și tot atât pentru organizare.. total vreo 9 miliarde) atât delegațiile cât și gazdele au pierdut pe termen lung fiindcă turismul parizian a pierdut și spectatorii au rămas cu un gust amar și mai puțin entuziasm pentru edițiile viitoare.
2. Mesajul politic: un succes răsunător.
Deși totul (de la ceremonia de deschidere la premieri greșite) pare la prima vedere un eșec pe termen scurt, pe termen lung se anunță mari beneficii: spectatorii au acceptat cu dezinvoltură noua realitate impusă la nivel global, s-au deschis noi ferestre de oportunitate pentru mesajul lgbt trans și etc și dacă de data asta le-a mers data viitoare mesajul o să fie și mai pronunțat și fereastra overton deschisă și mai larg.
Spre deosebire de Sochi 2014 (cel mai mare buget vreo 55 miliarde dolari) Paris 2024 a arătat că se poate olimpiadă și fără Rusia (inamicul nr 1 al Occidentului Colectiv) și că situația din Israel poate continua fără consecințe negative pe plan politico-sportiv. Succes politic major cu costuri (pierderi) financiare relativ mici.
3. Sport: fenomenul sportiv a fost eclipsat de scandalurile financiare și politico-sociale și culturale, ceea ce este un câștig.
De ce este un câștig: atunci când oamenii se satură de sport sau de sportivii reprezentanți ai unor țări/națiuni, identitatea națională și culturală se diluează și individul acceptă mai ușor mesajele globaliste. Nemaiavând interes pentru delegația națională și nefiind investit emoțional în fenomenul sportiv reprezentativ pentru țara respectivă, asta aduce o apatie generală și creează un climat propice pentru noi ideologii și modificări de paradigme sociale și culturale. Tribalismul naționalist (care este un fenomen de segregare natural, pe coordonate geografice fizice, palpabile) este înlocuit de un tribalism ideologic, cultural și global.
E mai ușor să controlezi două tabere mari și late (pro și contra) la nivel planetar decât să manipulezi 160 de delegații naționale diferite cu identități culturale, naționale și sportive diferite.
Per total JO Paris2024 au fost un succes major. Cine crede că au fost un eșec doar pentru că anumite tabere au luat atitudine îl provoc să se gândească la următorul aspect: fix asta s-a și urmărit, o autosegregare în două tabere distincte pe mesajul politic și trecerea de la dialogul sportiv bazat pe performanțe la cel politic bazat pe ideologii antagoniste. Cine ce și cum a vrut asta nu mai contează, important e că a reușit să creeze o nouă diviziune socială majoră astfel încât să ne certăm noi între noi aici prostimea și ei să rămână acolo sus nestingheriți la butoane.
Autor: Dragomir Daniel Tiberivs