Emilia Șercan, absolventa în 2003 a Facultății de Ştiinţe ale Comunicării şi Jurnalism din Sibiu, a plagiat bucăți întregi din lucrarea sa de licență intitulată „Reglementări naţionale şi internaţionale cu privire la libertatea de exprimare”, se arată într-un document transmis reporterului Turnul Sfatului.
„La 13 ani după ce și-a copiat propria lucrare de licență care atesta că este jurnalist, Emilia Șercan, declara: «Libertatea de conștiință este sfântă pentru un jurnalist». La 14 ani de la scrierea lucrării, Șercan părăsea în lacrimi platoul emisiunii Profesioniştii având pe buze un autodenunț: «În momentul ăsta mă simt o mare impostoare. Când în urmă cu o lună și jumătate, Emilia Șercan declara în emisiunea Profesioniștii a Eugeniei Vodă difuzată la TVR, că se simte o mare impostoare nimeni nu a bănuit că se referă și la altceva decât la «compromisul vieții» ei – acela că în 2008, pleca de la Evenimentul Zilei pentru a lucra (pentru 8.500 de euro lunar) la Realitatea-Cațavencu, controlată de mogulul Sorin Ovidiu Vântu“, se arată în documentul care o vizează pe jurnalista care a obținut licența la Sibiu.
Cărțile sursă
„În trecutul jurnalistei de investigație, care și-a făcut în ultimul an un titlu de glorie din expunerea plagiatelor unor puternici ai zilei – Oprea, Tobă, Negoiță, Onțanu, Licu, Stănișoară, inclusiv Laura Codruța Kovesi, se ascunde, culmea ironiei, propriul plagiat, pe care, spre deosebire de compromisul cu Vântu devoalat de Eugenia Vodă, nu l-a expus nimeni până acum. Emilia Șercan, absolventă, în 2003, a Facultății de Ştiinţe ale Comunicării şi Jurnalism din Sibiu, a plagiat bucăți întregi în lucrarea sa de licență intitulată «Reglementări naţionale şi internaţionale cu privire la libertatea de exprimare». Cele două cărți din care a copiat sunt «Jurisprudența europeană privind libertatea de exprimare», cu subtitlul «Aspecte privind hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului», care îi are ca autori pe Monica Macovei, Mircea Toma, Ana Coculescu (coordonator) și Adrian Tudorică și «Ghid juridic pentru jurnaliști» (ediția a III-a), scrisă de Monica Macovei, Adriana Drăgăliță și Dan Mihai. Ambele cărți au fost publicate în 2002. Forma de plagiat îmbrățișată cu predilecție de jurnalistă este cea a reformulărilor și a amestecului deliberat între fragmente și texte preluate și munca proprie“, se mai arată în documentul care însoțește copii ale lucrării de licență.
După o analiză atentă a celor două lucrări în paralel cu lucrarea de licență a Emiliei Șercan, documentul prezintă paginile „pe care Emilia Șercan le-a preluat fără respectarea regulilor de bună practică în scrierea și citarea academică. Preluările au fost făcute fără nicio metodă de citare consacrată – fără ghilimele, fără note de subsol“.
„În cursul verificării documentelor menționate, Emilia Șercan a preluat integral sau parțial următoarele pagini: în Capitolul 3, a copiat de la pagina 38 până la pagina 54 (vezi scan) din «Ghidul juridic pentru ziariști». Pentru documentare, a fost accesată ediția din 2009 a Ghidului care față de cea din 2002 are în plus o prefață și o ordine schimbată a subcapitolelor, în rest cele două ediții sunt identice. Detaliat, Șercan a copiat după cum urmează: pe pagina 38, găsim pasaje copy-paste din pagina 15-16 din Ghidul juridic, pagina 40 și jumătate din pagina 41 sunt integral copiate din pagina 5 a Ghidului, pagina 43 copiază în proporție de 80% din paginile 14-15 ale Ghidului, pagina 44 este integral copiată din paginile 14-15 ale aceluiași Ghid (la fel si jumătate din pagina 45). În același Capitol 3, în subcapitolul «Comunicarea de Informații false», jumătate din pagina 52 este copiată din pagina 54 a Ghidului, iar 80% din pagina 54 este copiată din paginile 59 și 60 ale cărții menționate.
Masiv și vizibil a fost copiat așadar Capitolul 3 intitulat «Restricții penale asupra dreptului la liberă exprimare» (pg 29), extrem de tehnic și observații din zona juridică. Și Capitolul 2 – «Reglementări naționale în materia libertății de exprimare și a libertății de conștiință» și Capitolul 4 – «Libertatea de exprimare, reglementări internaționale» sunt pline de observații de ordin juridic, lăsate fără ghilimele sau fără nici un fel de atribuire. Potrivit unui profesor de la Universitatea «Babeş-Bolyai» din Cluj-Napoca citat chiar de Emilia Șercan într-un articol referitor la plagiatul șefei DNA, Laura Codruța Kovesi, «Dreptul este unul dintre domeniile în care s-a plagiat cel mai mult în ultimii ani, dar şi domeniul în care nu s-a făcut aproape deloc cercetare». Pentru un absolvent de jurnalism, este puțin probabil că, la acel moment, stăpânea atât de bine aspectele juridice la care făcea referire încât să facă o expunere fără citare sau fără referințele de rigoare“, se mai arată în respectivul document.
„Pe lângă aceste pagini în care plagiatul este evident, Șercan a apelat masiv la reformulări și preluări rescrise în restul capitolelor (Capitolul 5 – “Sursele și dreptul la replică”, Capitolul 6 – “Accesul la informații”). Plagiatul lui Șercan este unul mai muncit, în sensul că a recurs masiv la o rescriere a unor concepte, observații, idei, etc și mai puțin la așa-numita metodă copy-paste, în care plagiatorul copiază cuvânt cu cuvânt fragmente/pagini întregi. Dincolo de specificul pe care fiecare facultate îl poate stabili în materie de redactare a acestui gen de lucrări, potrivit rigorilor academice generale bine cunoscute, trebuie procedat după cum urmează: fie se indică, de fiecare dată când există o preluare, locul din care s-a preluat (dacă se ia un text mai mare, acesta nu mai trebuie pus între ghilimele), fie se indică la începutul lucrării că vor fi preluări din anumite articole, care se regăsesc în acest şi în acest capitol. Evident, sursele trebuie menţionate în bibliografia generală care, în general, va fi numerotată. Ca o observație – bibliografia lucrării Emiliei Șercan nu este numerotată“.
Nu a dorit să comenteze
Contactată de reporterul Turnul Sfatului, Emilia Șercan nu a dorit să comenteze acuzațiile care i se aduc.
Acuzații care fac referire și la regulamentele facultății din Sibiu. „Ducându-ne la standardele privind integritatea academică postate chiar pe site-ul Facultății absolvite de Emilia Șercan, citim următoarele: «constituie plagiat (pg 107) compilația de fragmente din mai multe surse/autori, fără referințe clare la textele-sursă; întrepătrunderea dintre fragmentele de texte furate și munca proprie, preluarea unui text fără referințe clare, cu modificarea unor expresii din text, omiterea marcajelor clare de citare în text și menționarea lucrării sursă (carte, articol, referat, sursă web etc) în bibliografia finală». “Libertatea de conștiință este sfântă pentru un jurnalist”, spunea în 2016 Emilia Șercan, la 13 ani după ce și-a copiat propria lucrare de licență care atesta că, cel puțin potrivit diplomei, este jurnalist. Doar că, potrivit prevederilor Codului Etic și de Deontologie Profesională a Universității absolivite, capitolul XIV.6 Onestitatea și Corectitudinea Intelectuală din Carta Universității prevede că plagiatul în redactarea lucrării de licență “se sancționează cu anularea examenului”. La 14 ani de la scrierea lucrării, Șercan părăsea în lacrimi platoul emisiunii Profesioniştii având pe buze un autodenunț: «În momentul ăsta mă simt o mare impostoare. Cum să pretind eu că sunt o profesionistă a presei din moment ce eu am făcut marele compromis cu Vântu?».
Despre Emilia Șercan
Potrivit CV-ului, Emilia Șercan este jurnalist de investigaţie şi lector la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării din cadrul Universităţii Bucureşti. A început să lucreze în presa locală în 1996, iar din 2000 activează în presa centrală. A lucrat pentru „Curierul Naţional”, „Evenimentul zilei” şi grupul de presă Realitatea-Caţavencu. Are un Master în Studii de Securitate cu lucrarea de dizertație „Metode de culegere de informaţii. Particularităţi în presa de investigaţie” (2008-2010) și un doctorat absolvit în 2013 cu lucrarea „Cultul secretului. Mecanismele cenzurii în presa comunistă”.
Autor: Traian Deleanu
Sursa: Turnul Sfatului