DNA a avut nevoie de supraveghere tehnică SRI pentru a investiga o banală găinărie!
La ÎCCJ se derulează azi ultimul episod din procesul liderului PSD, Liviu Dragnea judecat pentru fapte de corupţie. Un proces din care, în mod firesc, la cum se prezintă faptele, Dragnea nu are cum să iasă basma curată. Numai că, dincolo de implicațiile sentinței, azi a explodat o bombă, zicem noi, de uriașe proporții, care ar trebui să dea serios de gîndit.
Anticorupția din România a primit azi o lovitură infernală, poate mai mare decît seria neagră a achitărilor ori a clasărilor de dosare ale DNA din ultimele două săptămîni, care au stupefiat opinia publică.
O lovitură care constituie o radiografie nemiloasă a competenței reale a structurilor de forță ale statului român: una aproape nulă.
Concret, la solicitarea avocaților lui Dragnea, DNA a răspuns ÎCCJ privind colaborarea cu SRI în cauză, menţionând că sprijinul a constat în furnizarea de informaţii şi „suport tehnic cu punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică”.
Potrivit DNA, sprijinul acordat de SRI către DNA s-a realizat în baza legii privind organizarea judiciară, a OUG 43/2002 privind înfiinţarea DNA, a codului de procedură penală şi a legii privind organizarea şi funcţionarea SRI.
DNA a dezvăluit, tot azi, și dimensiunea imensă a înregistrărilor realizate de SRI în cazul Dragnea: 32 de DVD-uri. Ceea ce înseamnă sute ori chiar mii de ore de interceptări.
Incredibil, dar adevărat.
Avem un proces de corupție cu acuzații care vizează fapte de abuz în serviciu sau instigare la abuz în serviciu, precum și acuzații de fals în documente oficiale, privind angajarea, timp de șapte ani, la serviciul de Asistență Socială și Protecția copilului din Teleorman, a două persoane care erau de fapt detașate să muncească la sediul organizației județene a PSD Teleorman, condusă pe atunci de Liviu Dragnea care era și președintele CJ Teleorman.
În termeni populari, o găinărie.
O faptă măruntă, la limita de jos a fenomenului infracțional.
Asta nu înseamnă, desigur, că ea nu trebuie sancționată, inclusiv cu închisoare, dacă e cazul.
Dar rămîne o infracțiune cîtuși de puțin complexă, cu fapte relativ clare și inculpați puțini.
Totuși, se pune întrebarea: pentru asemenea găinărie, vajnicii, ultracompetenții procurori ai DNA au avut nevoie de asistența SRI, iar serviciul a trebuit să îl monitorizeze pe Liviu Dragnea luni de zile sau chiar mai mult pentru a-i dovedi vinovăția???
La DNA nici cea mai simplă, mai măruntă infracțiune nu poate fi rezolvată fără concursul larg al serviciilor secrete?
Pentru a înțelege mai bine cum stau lucrurile, prezentăm mai jos o captură de pe siteul oficial al FBI, unde se scrie negru pe alb: interceptările reprezintă una dintre cele mai delicate proceduri ale biroului, monitorizată strict de către autoritățile statului, care se utilizează rareori și numai în cazuri ținînd de terorism ori de infracțiuni extrem de grave. Realizarea interceptărilor în afara respectării acestor reguli constituie o infracțiune extrem de gravă.
În România, iată, avem interceptări masive doar pentru a se dovedi că două femei lucrau într-un loc și erau plătite în altul. O infracțiune care le-a pus capac profesioniștilor lui Kovesi și i-a făcut să ceară ajutorul SRI.
Ar fi interesant de aflat cine a fost judecătorul care a putut aproba respectivele interceptări și în baza cărei motivații.
Pînă atunci, constatăm doar că măreața campanie anticorupție a ultimului deceniu și-ar putea alege un simbol grafic care să o reprezinte: o Românie ca un uriaș microfon, al cărui fir duce la sediul SRI.
Autor: Bogdan Tiberiu Iacob
Sursa: Justitiarul