1. Criza datoriilor suverane duce la constrangerea tarilor sa abdice de la propria suveranitate asupra economiei in favoarea complexului de institutii globaliste UE-FMI-BM, in special in favoarea guvernarii europene. Acest scenariu deja a debutat si se afla in lucru, pe doua paliere:
a) incoltirea Greciei, intamplator o tara eminamente ortodoxa (si nu doar a ei, insa e folosita ca tipar, ca pattern pentru ceea ce va urma cu celelalte tari care, spre deosebire de a noastra, nu se aseaza imediat in genunchi in fata UE-FMI, executandu-i ordinele cu exces de zel) pentru a se declara inapta repararii datoriei publice si, astfel, cedarii de prerogative esentiale catre UE si FMI
b) printr-o suita de reglementari europene prin care guvernarea europeana dobandeste atributii fiscale si bugetare pan-europene. Pasi importanti au fost facuti deja – statele membre sunt obligate sa-si raporteze bugetele inainte de a le aproba ele insele in parlamentele nationale, se discuta despre taxe si impozite platite direct CE, etc. Pe acest subiect exista evolutii si declaratii si in aceasta postare, mai jos.
2. Instaurarea la nivel “national” a unor regimuri autoritare, cvasi-dictatoriale, care sa aplice politicile dure anti-sociale, malthusiene, indreptate violent impotriva populatiei, prin invocarea principiului necesitatii restrangerii serviciilor statale sub pretextul respectarii deficitelor bugetare fixate de CE. Este scenariul prezentat in articolul de mai jos, scris de un adept cinic al solutiilor (sangeroase) de mana forte.
Prin dictaturi malthusiene intelegem dictaturi care guverneaza pe baza unei ideologii inspirate de economistul englez al sec. XIX, Thomas Malthus, conform careia resursele planetei fiind mici si in continua scadere, un numar mare al populatiei ar constitui un grav pericol global, asadar sunt necesare politici de “descrestere” a populatiei.
Teoria sa este cunoscută sub numele de malthusianism; ca o consecinţă a acestei relaţii dintre populaţie şi starea economică, Malthus considera că sărăcia, bolile, epidemiile şi războaiele sunt factori pozitivi pentru omenire, dat fiind că asigură echilibrul între numărul populaţiei şi cantitatea mijloacelor de subzistenţă.
Mai putini oameni, mai putine cheltuieli, deficite bugetare mai mici etc. Noul totalitarism care se profileaza vrea sa aiba populatie mica si reeducata.
Nu este foarte clar in acest moment cum anume, in mod precis, ar putea surveni aceasta posibilitate – in Grecia poate din cauza tulburarilor stradale, in Spania la fel, la noi poate sub pretextul unui blocaj institutional sau politic. Aceste lucruri (modalitatile concrete care vor fi alese pentru fiecare “tinta” in parte) sunt greu de anticipat cu exactitate, dar ceea ce conteaza este ca se pune in discutie eventualitatea instaurarii unor regimuri dictatoriale care, practic, sa impuna cu forta politica europeana.
Exista inca un scenariu, ajunsi la acest punct – cel al destramarii UE si al spatiului euro. De obicei pleaca ori de la observatori realisti care considera ca UE nu este viabila – ceea ce este perfect adevarat, caci orice utopie totalitara este si falimentara, in acelasi timp, ori de la propaganda pro-europeana care cauta sa sperie oamenii cu eventualitatea unui “dezastru” – pierderea a unei “frumuseti” de colivie masonica. Si atunci, nu-i asa, trebuie sa strige tot poporul “european” in cor ca vrea mai multa si mai puternica Uniune… In orice caz, ipoteza unei destramari a UE pare in acest moment foarte indepartata – si de ce ar renunta euromasonii la “mandrete” de constructie babilonica tocmai acum, cand pretextul crizei e ideal pentru intarirea institutiilor europene? Başca mai sunt acompaniati si de “liderii religiosi”…
Ce se intampla deja:
a) aplicarea drastica a unor masuri de pe agenda CE si FMI la noi in tara si aiurea, cum ar fi taierea salariilor si taxarea pensiilor, restrangerea serviciilor medicale, tot felul de “reforme” ale austeritatii care au fost aplicate sarindu-se peste pasii normali, democratici, ai unui proces decizional caracteristic unui stat de drept;
b) un proiect de modificare constitutionala care sa contina, in insasi Legea Fundamentala a tarii, obligatia de a nu depasi un deficit de 3%, lucru, practic, imposibil fara uriase sacrificii pentru populatie/ de populatie…; deocamdata acesta este doar un proiect, deci nu un fapt implinit, insa conteaza ca intentie si ca posibilitate; in acelasi proiect se vrea sa se obtina o libertate totala pentru guvern de a aplica tot felul de taxe si impozite si alte masuri fiscale fara sa mai dea socoteala in fata legii.
Ne mai aducem aminte si de declaratii ingrijoratoare cum ar fi aceea ca o stare de criza justifica suspendarea unor drepturi fundamentale ale cetatenilor... In acest sens, contributia BNR este esentiala, Banca Nationala fiind pilonul principal de aplicare in tara a directivelor europene, FMI etc.
3. Scenariul unui razboi mondial. Despre acesta s-a mai scris. Depinde de conjuncturi mai generale, geopolitice, in principal de SUA, de situatia Israelului, deci e o problema mai complexa. Problema nu este daca va fi razboi mondial, ci cand.
4. Scenariul socialist. Pare cel mai putin probabil in acest moment. Evenimentul arestarii lui Strauss-Kahn este simbolic in acest sens. Pentru cine stie, Kahn a facut o serie de declaratii care prefigurau transformarea ordinii globale institutionale intr-una de tip socialist-redistributiva. Rusii stiu de ce, si poate nu e intamplatoare deloc declaratia lui Putin de acum cateva zile. Un reputat analist rus, Mihail Hazin, se lega de declaratiile lui Kahn despre faptul ca ar trebui schimbat Consensul de la Washington. Ce declarase Kahn, cf. Hazin:
“principiile fundamentale ale economiei occidentale nu au fost viabile, si chiar periculoase. Dorinta fiecarei tari de a ajunge la un deficit bugetar scazut, la o crestere economica rapida, la o piata financiara libera si necontrolata, taxe liberale (ceea ce este denumit ca “consensul de la Washington” si care pina in momentul de fata este si a fost aplicat cu inversunare de FMI tuturor, ca o cale universala catre prosperitate) a facut ca criza economica globala a devenit inevitabila”.
Solutia prevazuta de Kahn era restrangerea pietei in favoarea statului si redistribuirea activelor si veniturilor in favoarea cetatenilor – socialism international in toata regula. Pare insa ca scenariul socialist este pus la pastrare, acum fiind momentul scenariului “austeritatii”, adica al politicilor malthusiene reductioniste. Cine stie, poate ca scenariul socialist este rezervat numai Antihristului, care sa vina ca o salvare dupa ce lumea se ineaca in disperarea foametei, in sangele razboiului si in chingile dictaturilor malthusiene. Sau, poate, ni se rezerva o rasturnare spectaculoasa de situatie, legata de ultimele dezvaluiri cu privire la motivul arestarii lui Kahn – absenta rezervei de aur din trezoreria SUA.
5. Scenariul revoltelor si revolutiilor. Deocamdata acest scenariu, acolo unde se poate produce, pare mai degraba sortit sa justifice un scenariu de tip 2, adica instaurarea unei guvernari de mana forte, autoritare. Tendinta de moment pare sa fie inspre strangerea menghinei pana la sugrumare totala, nu atat – atentie, vorbim doar de aceasta faza a planurilor “noii ordini”, unde este limpede si este profetit ca haosul va fi “lege” – inspre un haos generalizat care sa provoace destramarea noilor aranjamente institutionale – indeosebi cea europeana, de pilda.
Toate cele discutate mai sus sunt, cum spuneam, posibilitati virtuale sau deja inscrise intr-o serie de tendinte vizibile. Ce este cel mai evident este ca scenariul 1 e in plina derulare, ca scenariul 2 este foarte posibil si ca peste toate pluteste amenintarea unui razboi mondial. E bine insa sa nu ne facem din aceste previziuni scheme rigide de interpretare a evenimentelor in curs, pentru a nu fi surprinsi apoi de evolutii neasteptate.
sursa: razbointrucuvant.ro