În ziua în care Teodora a fost împușcată, fb mi-a amintit că se implineau patru ani de când o femeie își omorase copiii în bătaie și un bolnav mintal dăduse foc unui depozit, provocând pagube importante. Patru ani.
După patru ani, oameni bolnavi și drogați umblă la fel de liberi pe străzi. Iar autoritățile sunt preocupate, în principal, tot de “dezinformare”.
Violența domestică e în continuare pusă în cârca bisericii (ca de obicei). Nu pe seama lipsei de educație.
Nu vorbește nimeni despre cât de ușor cad fetele tinere victime abuzatorilor, în principal din cauza “modelelor” promovate de televiziuni.
Cei 35 de ani în care am văzut cu toții parașute, golani, interlopi, analfabeți, drogați, infractori pe sticlă și-au pus amprenta asupra sistemului de “valori” pe care îl are tânăra generație.
Părinții acestor copii nu reușesc sa contrabalanseze efectele media.
Anturajele nepotrivite sunt mai importante și au mai mare impact asupra copiilor decât vorbele părinților.
Teodora, la 14 ani, a fost tentată de ce putea să îi ofere bărbatul de +40. Degeaba s-au împotrivit părinții. Cine să ii asculte? Cum să se impună?!
Apoi
Teodora a plecat de acasă și s-a apucat de videochat, pentru că i s-a repetat, cu obstinație, că așa fac bani “femeile puternice și independente”. Apoi s-a dus la o emisiune care promovează imoralitatea. Pentru bani și faimă. Asta a învățat-o societatea sa facă, asta a făcut.
S-a căsătorit, a făcut o fetiță, era însărcinată a doua oară când trecutul a ajuns-o din urmă. Trecutul unei fete naive de 14 ani, imatură, influențabilă, o adolescentă căreia societatea îi spusese ca morala e inutilă, că părinții sunt niște oprimatori, că vârsta într-o relație nu contează, că sexul e un sport, că e de ajuns să fii cu un “șmecher” pentru a te realiza.
Teodora a fost victimă de mai multe ori.
Victimă a media, victima a autoritatilor nepăsătoare, victima a unui scelerat, victima a unui stil de viață promovat sub marca “succes”, victimă a unei societăți căreia îi pasă mai mult de un gândac decât de un om.
Dar Teodora nu e doar atât. Teodora e un simptom. Un simptom al unei societăți bolnave, nepăsătoare, care promovează “valorile” unor scelerați…
O societate care își dorește legiferarea deținerii de droguri în vederea consumului, o societate în care nu ai voie să spui nimic despre bolnavii psihic pentru că îi marginalizezi, o societate care spune că “luptă pentru eliberarea femeii”, însă, simultan, arată că pentru ea femeia e doar un produs de consum.
Autor: Diana-Maria Brăgaru