Site icon gandeste.org

Despre „idiotul corcit politic.”

Idioţenia, ca boală, are diverse forme de manifestare. În funcţie de care oamenii normali la cap o tratează cu indiferenţă, cu compasiune, cu uimire şi amuzament, cu prudenţă ori, în situaţii extreme, cu  halate albe, seringi şi chiar cu cămăşi de forţă.

Există idioţi blânzi, incapabili de răutate, minciună şi ipocrizie (prinţul Mâşkin gen), dar, la antipod, există şi idioţi agresivi, mustind de ură şi obsesia distrugerii, pentru care crima, eventual în masă dacă e posibil, devine o formă de apogeu a împlinirii personale.

La această a doua categorie, noi, românii, nu stăm rău deloc. Avem idioţi agresivi cu duiumul care, în bulele lor de retarzi, au decis că doar ei şi instinctele lor bolnave contează. După o duşcă de alcool medicinal sau o pungă de aurolac inhalată până în rărunchi devin stăpânii lumii. Jefuiesc, răpesc, violează, trafichează, tranşează, incendiază, fără cea mai mică străfulgerare de vinovăţie. Nu mai poţi vedea o emisiune de ştiri fără isprăvile lor demente. Pentru că sunt idioţi ai societăţii de consum, şi aşa înţeleg ei funcţionarea acesteia, ca într-o junglă, fără reguli.

De-o vreme, însă, mai precis de la Traian Băsescu încoace, de când ne-am pricopsit cu preşedinţi dezbinatori şi instigatori, a apărut la noi o specie nouă de idiot, derivată din idiotul tradiţional: idiotul corcit politic. După un model ce-a dat în ultimele decenii, prin alte culturi şi religii, grupări teroriste de mare faimă şi spaimă.

Gândirea politicianistă e simplă: dacă tot se nasc atâţia idioţi, de ce să nu profităm de pe urma lor? De ce să nu-i folosim în beneficiu propriu?

Aşa că s-a altoit peste cretinismul genetic o marotă doctrinară ameţitoare, să zicem “lupta împotriva corupţiei”, şi astfel i s-a dat idiotului haotic un rol activ în societate. Din rebut biologic, să devină bodyguard de principii morale.

Doi dintre mulţii noştri idioţi agresivi au ieşit la rampă recent. Mă ocup puţin de ei aici nu pentru că ar fi mai cu moţ decat altii, brejii turmei, ci pentru că ultimele lor forme de  prostie sunt un excelent material didactic pentru ce vreau eu să demonstrez acum.

L-aş numi întâi pe Marian Ceauşescu. Este genul de idiot previzibil, repetitiv, cu algoritm de flaşnetă, folosit de cei care îi învârt manivela pe post de picătură chinezească. I se fixează câte o ţintă, Bacalbaşa, Dornean, Andronescu etc,  i se scoate lesa, după care are liber la muşcat. Urlă, jigneşte, înjură, filmează, doar – doar celălalt şi-o ieşi din minţi şi-o face vreun gest necugetat. Este aceeaşi metodă, a hărţuirii de centură, folosită în premieră la noi de Cosette Chichirău, în Parlamentul României, cu ceva ani în urmă. Mereu identic, monoton, cu aceleaşi golănisme. Fără pic de imaginaţie, de diferenţiere, de contribuţie personală, de sinapse puse la treabă. Deunăzi, pitecantropul l-a vânat pe stradă pe Bogdan Chirieac şi a repetat, cu candoare oligofrenă, aceeaşi placă.  Domnul Chirieac, calm, l-a tratat ca pe un bolnav, nu ca pe un agresor, ceea ce a declanşat spume verzi. Noroc că geamul şoferului s-a închis la timp.

Să vezi ditamai vlăjganul soios şi sărac cu duhul pândindu-şi ţintele pe la colţuri şi apoi năpustindu-se asupra lor pentru a le răcni, gângav, variaţiuni vulgare pe tema “căţeluş cu părul creţ”, isterizat, precum dulăii de curte care muşcă gardul, pentru că nu i se răspunde cum ar vrea, nu e chiar un spectacol pe care să doreşti să-l revezi.

E clar că omul cere “brăţări” şi zeghe, dar cine să se ocupe de asta când Orban îl tutuieşte cu tandrete iar Iohannis se pozează cu el pe la mitiguri?

Al doilea idiot agresiv pentru insectarul meu de azi este Andrei Caramitru. El pretinde că joacă în altă ligă decât Marian Ceauşescu. Aspiră să întruchipeze excrementul bici, nu excrementul balegă. Ignorând că înţelepciunea populară spune că nu poţi face din rahat bici.

Adică, şi dacă te pre-faci bici, într-o primă fază, tot de rahat rămâi. Ceea ce se şi confirmă!

Geaba studii la Geneva, geaba milioanele babachii, dacă a apucat să muşte din tine ciuperca putregaiului de caracter. Se cască acolo o scorbură tocmai potrivită cuibăririi urii. Care dospeşte, fecundează, naşte monştri.

Unul dintre monştri născuţi recent de acest idiot daurit este ultima sa postare de pe Facebook.

Citiţi şi vă cruciţi (inclusiv de grafia autorului, pe care o las ca atare, să-i caracterizeze nivelul):

”Cine Votează PSD? Cine Votează in celelalte tari cu dementi populiști ?

Cei care sunt eșuați. Pierduți undeva intr-un sat, fără bani, fără prieteni, fără educatie, fără job bun. Pensionari care urăsc pe tineri și “schimbările” din jur – atât de plini de ură ca pana si familia fuge de ei.

Ce nu înțeleg ei:

(1) sunt prosti de bubuie și nu știu sa facă nimic

(2) Votează hoți și ticăloși să le fie primari. De prosti ce sunt. Și atunci evident ca acolo unde stau ei e mizerie și nu sunt job-uri

(2) sunt leneși.

Leneși și proști. Dar multi.”

Să ne lămurim: oriunde există eşuaţi, săraci, proşti, handicapaţi. Ţările normale, civilizate, au grijă de ei şi încearcă să-i asculte, să-i ajute şi să-i ridice. O singură ţară, arborând svastica pe blazon, şi-a propus în epoca modernă nebunia de a-i extermina. Liderul ei visa la o rasă pură şi s-au găsit destui sceleraţi care să-l urmeze. Unii, iată, dau din picioare şi azi, ca nişte gândaci căzuţi pe spate. Trauma acestei experienţe funeste încă persistă.

Într-o Românie şi aşa sfâşiată de discordii, exact de-asta aveam nevoie: de un idiot ticălos, care se crede deştept nevoie mare şi care ne dă soluţia salvării: jumătate dintre români, cei care votează sau simpatizează cu PSD, la groapa de gunoi a istoriei. Şi, pentru simplificare, mai pe scurtătură, la groapă.

Aveţi curajul să vă gândiţi ce-ar face acest diliu dacă i s-ar pune o mitralieră în mână?

Dacă nu se întreprinde ceva, rapid şi radical, pentru anihilarea idioţilor agresivi precum cei doi pe care i-am zugrăvit cu silă mai sus, aceştia vor deveni în scurt timp teroriştii de mâine. Deja principala însuşire au dobândit-o: ei vizează grupuri, nu persoane. Ei urăsc la grămadă, nu aleg.  Ieri îşi propuneau exterminarea evreilor, azi a pesediştilor.

Singura deosebire dintre Marian Ceauşescu şi Andrei Caramitru (pe de o parte) şi teroriştii care au comis crimele recente de la Viena (pe de altă parte) este că ai noştri nu au făcut încă rost de Kalashnikoave.

Dar, fiţi convinşi, le caută!

Sursa: www.conteledesaintgermain.ro

Exit mobile version