Nedreptățile oamenilor te fac să suferi? Iartă-i!
Dacă perfecțiunea umană ar exista, nu ar mai fi nevoie de iertare. Dar, cum oamenii greșesc, există această soluție salvatoare numită iertare.
Unii dintre noi iertăm mai repede, altora nu ne place conceptul și nu îl acceptăm, iar această stare implică un proces atât de profund al sentimentelor, al trăirilor, al emoțiilor. Ni se întâmplă să spunem des: iartă-mă! Și cât de ușor răspundem: Este în regulă. Asta denotă superficialitatea trăirilor și neimplicarea sufletească profundă.
Iertăm! Este în legea firii. Iertăm oameni care ne ridiculizează și ne umilesc, iertăm oameni care ne mint cu seninătate, iertăm trădări și dureri, iertăm toate nedreptățile la care suntem supuși, iertăm….chiar dacă în adâncul nostru se cuibărește tot mai adânc tristețea. În sufletul nostru rămânem cufundați în deznădejde, amărăciune, ne simțim căzând într-o neagră mocirlă unde găsim tristețea și neputința.
Unii dintre noi nu înțeleg că această iertare nu înseamnă a scuza comportamentul sau atitudinea celui ce ne-a mâhnit și că putem afișa un chip zâmbăreț ca și cum nimic nu ne-a afectat și noi ne păstrăm bunătatea sufletească cu care am fost înzestrați. Nu! Trăim furii, revolte, jigniri, răni care au nevoie să se vindece. Când toate acestea trec, găsim cu adevărat iertare.
Trăim nedreptăți zilnice. Suntem nedreptățiți de cunoștințe, de partenerii de viață sau de afaceri, de politicieni și de guvernanți, suntem nedreptățiți și dacă vrem să ne exprimăm gândurile și ne trezim cenzurați. Ne înfuriem, ne umplem creierul de idei și revolte, ne spunem ca nu vom ierta niciodată o anumită persoană, o anumită situație, după care conștientizăm că aceste sentimente negative trebuie cicatrizate, trebuie să vindecăm rana și să acceptăm că aceasta e parte a experienței noastre de viață.
Revolta pe care o trăim din tumultul nedreptăților pe care le facem sau ne sunt făcute, ne modifică și ne schimbă, ne sugrumă bucuriile, zâmbetele și emoțiile, ne creează temeri eterne și neîncrederi profunde, uneori ne dezarmează atât de mult încât devenim umbrele propriilor noastre conștiințe, însă, cu toate acestea, unii dintre noi iertăm.
Să ierți înseamnă să fii un om puternic și frumos structurat sufletește, să dai dovadă de înțelepciune și verticalitate, de blândețe și bunăvoință, de toleranță și noblețe.
Iertarea este asemeni unei uși, pe care avem puterea să o deschidem pentru a-l elibera pe cel ce ne-a nedreptățit și așa vom realiza că și noi eram prizonieri în spatele acelei uși.
Autor: Nausica Mircea
Sursa: cristoiublog.ro