Fiecare din anii din urmă confirmă cercul vicios. În 2010, beneficiind de o conjunctură externă favorabilă, exporturile (generate în proporţie de 60% de companii străine) din România au crescut cu 25%, ceea ce în criză a fost ceva fabulos, dar PIB-ul totuşi a căzut, căci a fost anul în care FMI a obligat la amputarea severă a consumului. În 2011, creşterea economică avea perspective frumoase, nu de alta dar se pornea de la baza scăzută din 2010.Structura PIB-ului s-a opus. Creşterea economică obţinută a fost slabă, cu toate că exporturile au crescut în continuare beneficiind de o conjunctură externă favorabilă în cea mai mare parte a anului. Consumul însă a stagnat şi a influenţat ansamblul. În 2012, bruma de stimulare a consumului prin reîntregirea salariilor a fost hotărâtoare. Consumul a săltat cu 1%, generând o creştere economică de 0,7%, în ciuda scăderii industriei şi prăbuşirii cu peste 20% a agriculturii. O astfel de aiureală nu poate constitui o bază pentru dezvoltare! Dezvoltare care nici nu va veni!
În 2013 există riscul ca totul să se blocheze. Industria va cădea pur şi simplu, căci vor dispărea oricum Oltchim, Arpechim şi cele patru combinate metalurgice ruseşti. Orice revenire ar avea agricultura, impactul asupra ansamblului PIB-ului este redus. În esenţă, PIB-ul stă sub semnul întrebării din cauza consumului. În principiu, acesta ar trebui să crească pentru că programul de reîntregire a salariilor operează întregul an. Numai că este dubitativ dacă guvernul îl va putea finanţa tot anul. Si în plus, liberalizarea preţurilor în energie – de fapt o masivă creştere a preţurilor – va amputa câştigurile reale şi va comprima sever consumul. Cu impactul corespondent asupra creşterii economice!
Autor: Ilie Serbanescu