Site icon gandeste.org

„Democrația liberală” atacă frontal creștinismul

Principalul obstacol pentru instaurarea Noii Orânduiri Mondiale se dovedește a fi creștinismul. Distrugerea Bisericii a devenit un obiectiv esențial pentru politica mondialistă de astăzi, victimele din prima linie fiind chiar reprezentanții clerului, dar și vocile conservatoare din politică sau presă, gânditori independenți, ba chiar și medicii, dar atacul vizează întreaga comunitate creștină și suma valorilor civilizației iudeo-creștine.

Intoleranța față de creștini în țări precum Uganda, Sudan, Egipt, Irak, Republica Democrată Congo, Nigeria, Pakistan, Indonezia etc, nu mai reprezintă nici o noutate! Nici faptul că aici creștinii sunt răpiți, uciși cu brutalitate, că sunt persecutați sau că nu li se permite accesul în biserici. Dar nu despre atrocitățile musulmane este vorba aici, ci despre un inamic mult mai perfid al creștinismului: liberalismul!

Ideologic, stăm bine!

Bernard-Henri Lévy scria recent despre ceea ce se petrece în Ucraina că „pentru cei care mai au vreo îndoială cu privire la afilierea celor din [Batalionul] Azov, ei sunt evrei mândri. Tendințele de extremă dreapta sunt o poveste veche, curățată încă de când batalionul a fost integrat în armata ucraineană”.

BHL, vizitând Ucraina, cu mult înaintea liderilor europeni / Foto: Twitter

Cantitatea covârșitoare de dovezi ce contrazic cele afirmate de BHL nu ar trebui să mire pe nimeni! Propagandiștii stângii (sau mai exact ai extremei stângi) și-au făcut un titlu de glorie din integrarea unor asemenea elemente de extremă dreapta în rândul grupărilor „acceptabile” pentru flancul luxuriant al stângii „progresiste” tot mai năucitoare în abordări și atitudini.

Cum au alunecat naziștii din zona „celor răi” în zona „celor buni” ne poate explica Hannah Arendt, recitirea textelor semnate de ea fiind oricând o cale către limpezirea eventualelor dileme. Arendt, în prefața semnată pentru ediția din 1950 a lucrării privind totalitarismul, definește această sintagmă ca fiind „nu tocmai dictatură” sau nu întru totul dictatură, adică un soi de dictatură „soft”, dar care are puterea de „a distruge toate tradițiile sociale, juridice și politice ale țării”. Adică, exact ceea ce este Uniunea Europeană!

Hannah_Arendt_auf_dem_1._Kulturkritikerkongress,_Barbara_Niggl_Radloff,_FM-2019-1-5-9-16

Față de 1950, când Hannah Arendt scria acestea, ne aflăm la momentul „cuceririi globale” pe care autoarea o identifică cu ținta pe care și-a propus-o totalitarismul și care „poate coincide cu distrugerea umanității”. Iată că ceea ce scria Arendt în urmă cu șapte decenii, devine realitate chiar sub privirile nepăsătoare ale societății de astăzi.

Hannah Arendt susține că legătura dintre nazism și comunism rezidă în totalitarismul ambelor, iar „totalitarismul diferă esențial de alte forme de opresiune politică”. Mai exact, Arendt șterge din ecuație dihotomia stânga/dreapta, astfel că, nemaifiind pusă această împărțire în discuție, vedem că în UE (dar nu numai) fascismul liberal se adaugă aripii de stânga a spectrului politic (căreia în mod ușuratic ne-am obișnuit să-i spunem neomarxism).

Asistăm la etichetarea oricui rămas neînregimentat în „batalionul” progresist cu termenul de „extremist de dreapta” (Orban, Le Pen, Salvini, Babis, Morawiecki, Abascal, Bolsonaro, Trump etc.) în timp ce,  întregul discurs „conservator” și de dreapta a ajuns să fie examinat în prezent numai și numai sub aspectul acestui continuum fals care se întinde de la „conservator” la extrema dreaptă, dar din care neonazismul afiliat stângii (în Ucraina, în SUA etc.) este eliminat în mod convenabil.

Revenind la Bernard-Henri Lévy, odinioară un critic al marxismului „corupt”, vedem că are acum o apetență pentru „noul marxism” de tip Davos, mai adaptat grupării „Noilor filozofi”, ce devine mult mai prizabil când în discuție îi avem pe neonaziștii ucraineni afiliați stângii europene. Atât de admirative sunt aserțiunile lui BHL pentru aceste grupări extremiste încât cineva l-a numit, pe Twitter, un „criminal de război de salon”.

„Acuză cealaltă parte de ceea ce ești vinovat.” A spus-o Joseph Goebbels? Nu, cum să spună șeful propagandei naziste una ca asta, în 1934, se ridică imediat un întreg cor!? „Ministerul Adevărului” de pe Facebook consideră asta „fake news”! Suntem însă cât se poate de siguri că ideea a fost reluată și de Karl Marx: „Acuză-ți inamicul de ceea ce faci, așa cum o faci, pentru a crea confuzie”. Sau de Saul Alinsky: „Acuză cealaltă parte de ceea ce ești vinovat”. Textual, prima variantă!

Iată de ce Polonia sau Ungaria sunt astăzi, chipurile, regimuri totalitare, iar liderii politici polonezi sau maghiari sunt cel puțin dictatori, extremiști de dreapta, lideri autoritari etc.

Pentru ce luptă acești „lideri autoritari”, acești „dictatori”? Pentru dreptul copiilor de a nu fi îndoctrinați de la vârste fragede cu ideologie LGBTQ? Pentru a nu fi îndoctrinați cu idei stupide despre așa-zisele genuri și schimbări de sex la vârste la care nici măcar nu au cum să înțeleagă ce înseamnă așa ceva? Pentru că nu vor să glorifice avorturile? Sau că Orban nu vrea să participe la un război?

Homosexualitatea, avortul, omorul, sunt considerate de Scriptură ca fiind păcate. Ceea ce conduce ușor la concluzia că vizată este în primul rând Biblia și Biserica, iar mai puțin Orban sau Morawiecki. Bătălia a rămas aceeași, de la Arendt încoace, totalitarismul se opune „opiului maselor”.

Dacă am lămurit-o ideologic, să vedem cum se reflectă în „lumea civilizată”, occidentală, „progresistă” această bătălie, cine sunt victimele, afară de populația care, pe zi ce trece, este obligată să trăiască într-o lume tot mai violentă, tot mai lipsită de credință, de libertate și de valori.

PașteleCrăciunul, carnavalul – profund „ofensatoare”

Pomii de Crăciun nu mai sunt la modă și chiar devin „simboluri ale intoleranței”, se consideră că ar jigni sufletele sensibile ale musulmanilor care au migrat în Europa. Crucea, la fel, îi ofensează. De prisos să ne gândim la târgurile de Crăciun care au generat deja carnagii (la Berlin, Viena, Strasbourg) sau la carnavalul ce marchează sfârșitul iernii în lumea catolică și protestantă. Celebrele carnavaluri de la Veneția sau Köln, trebuie acum să țină cont și de posibilele „ofense” pe care le-ar putea resimți migranții!

Atacul terorist la târgul de Crăciun de la Berlin, 2016 / Foto: Twitter

Principalii campioni progresiști ai „toleranței” luptă pentru a reprima simbolurile creștine cu zelul secretarilor de partid comuniști din trecut. Bolșevicii de odinioară, mai șovăitori decât progresiștii de astăzi, au căutat calea către desființarea definitivă a trecutului, prin îndepărtarea simbolurilor creștine, efort în mare măsură eșuat. Crăciunul a supraviețuit și sângerosului secol al XX-lea!

Problema este acum abordată mai amănunțit, ca în cazul Curții Europene a Drepturilor Omului, care a decis împotriva legii italiene, veche de secole, conform căreia este obligatorie punerea unei cruci pe pereții școlii. Ei bine, de acum înainte nu doar că nu va mai fi obligatoriu, ci va fi, de fapt, interzis pentru că „încalcă drepturile tinerilor la libertatea religioasă”.

În context, primarul din Bordeaux a interzis ridicarea unui brad de Crăciun, iar scena Nașterii Domnului a fost abandonată la Cremona și interzisă printr-o hotărâre judecătorească în Béziers, Franța. Motivul este întotdeauna similar: apariția în public a simbolurilor asociate cu creștinismul îi jignește pe musulmani.

Nu se mai pot concepe evenimente publice cu temă religioasă fără pază militarizată, stîlpi și cuburi de beton care să asigure protecția participanților / Foto: Twitter

Nici știința medicală nu scapă de ideologia extremei stângi!

În 2018, Daily Mail publica un articol „în ton cu muzica” propagandiștilor din „lumea civilizată”. Era vorba acolo despre medicii creștini, care în exercitarea profesiei lor nu au dorit să deroge de la normalitate de dragul ideologiei, sau poate din cauza convingerilor creștine pe care le împărtășeau. Mai exact, problema cu medicii creștini viza faptul că nu puteau fi convertiți la noile ideologii de gen, motiv pentru care afirmau fără echivoc faptul că o persoană nu poate să aleagă pur și simplu dacă vrea să fie bărbat sau femeie (sau ceva bizar).

Mai mult, fideli credinței creștine, unii au preferat să fie concediați decât să dea curs concesiilor solicitate. Mult mai trist, colegii lor, tot medici, au refuzat să îi sprijine pe cei care susțineau că nu există alte genuri decât cele două cunoscute și acceptate și medical.

Captură articol Daily Mail

Comisia Europeană propune sancționarea șefului Bisericii Ortodoxe Ruse

Patriarhul Kirill, al Bisericii Ortodoxe Ruse, a fost trecut pe lista persoanelor sancționate de UE ca răspuns la faptul că ar fi „un susținător al agresiunii militare a Rusiei împotriva Ucrainei”. Este un gest simbolic, așa-zisele sancțiuni se referă la înghețarea unor posibile „active” deținute de patriarh în UE (ceea ce nu este cazul) și interzicerea accesului său în spațiul Uniunii Europene. Sancțiunile ar trebui să fie aprobate de toate statele membre!

„​Posibila includere a Patriarhului Kirill al Moscovei și al Întregii Rusii pe lista sancțiunilor UE nu are nimic de-a face cu bunul simț”, a declarat ulterior șeful Departamentului sinodal al Patriarhiei Moscovei pentru relațiile dintre Biserică, societate și mass-media, Vladimir Legoida.

Nu vom permite ca lideri ai bisericii să fie incluși pe lista de sancțiuni”, a spus apoi premierul maghiar Viktor Orbán, care a relatat că a primit o scrisoare de la comunitatea ortodoxă maghiară în care i s-a cerut să blocheze adoptarea unor astfel de măsuri „europene”. Orbán a mai afirmat că problema libertății religioase este „sacră și inviolabilă” în Ungaria. Și, a lăsat să se înțeleagă că la fel ar trebui să fie și în UE.

Lăsând la o parte demersurile politice, ar mai fi de menționat valul de dejecții vărsate de media corporatistă asupra șefului Bisericii Ortodoxe Ruse, toate insinuările și injuriile pornind de la surse obscure și interesate. Chiar și presa din România a savurat momentul, catalogându-l pe patriarhul rus în fel și chip și preluând elucubrații privind presupusele averi de miliarde de dolari pe care acesta le-ar deține, avioane, ceasuri etc.

S-a afirmat fără pic de reținere că întreaga Biserică Ortodoxă ar fi în impas din cauza patriarhului, teza bazându-se pe faptul că preotul de la o biserică ortodoxă din Amsterdam nu mai vrea să colaboreze cu Kirill, iar câțiva preoți ucraineni au încetat să-l mai menționeze pe Kirill în serviciul divin.

Cea mai mare „crimă” a patriarhului pare să fie linia „conservatoare” și faptul că nu se dezice de Vladimir Putin. Apoi, i se impută – de parcă ar fi vreo anormalitate – și faptul că s-ar fi rugat pentru soldații țării sale și pentru apărarea granițelor Rusiei. Să nu uităm, întregul conflict militar a demarat cu împingerea granițelor NATO până în proximitatea Rusiei și amenințarea instalării la granițe de armament nuclear capabil să lovească Moscova în mai puțin de 5 minute.

Cât despre Viktor Orban, de prisos să spunem că a fost din nou catalogat „om al lui Putin” sau „dictator”, că s-a cerut eliminarea Ungariei din comunitatea europeană. „Analiștii” au uitat, desigur, episodul survenit în Ungaria îndată după Primul Război Mondial, în timpul republicii bolșevice ce împărtășea idei similare cu cele propagate astăzi. Este vorba despre epoca guvernului condus de Béla Kun (Cohen), unde Georg Lukács era ministru al culturii (1918 – 1919) și urmărea distrugerea societății prin atacarea bazelor ei: unitatea familiei și moralitatea sexuală. Ca atare, Lukács (reprezentant al Școlii de la Frankfurt) a implementat o politică pe care a denumit-o pur si simplu „terorism cultural”, ce se baza pe respingerea  moralei creștine și pe conduita sexuală promiscuă. A fost una din cele mai negre epoci din istoria Ungariei.

O altă „religie”, liberalismul, subminează fundația Bisericii Ortodoxe

Patriarhul Bartolomeu, al Constantinopolului, se consideră de ceva timp „primul dintre egali”, visul său fiind odinioară acela de a deveni un soi de papă al ortodoxiei. Ca atare, a dus o politică ce garanta diverse autonomii, dintre cele mai celebre fiind acordarea autonomiei Bisericii Ortodoxe Ucrainene (condusă de Filaret Denisenko) față de Biserica Ucraineană Ortodoxă (ordinea cuvintelor fiind inversată).

Denisenko, spera să ajungă odinioară Patriarh al Moscovei, dar și-a văzut visele spulberate. Demersurile sale schismatice (inclusiv față de ortodoxia rusească) au fost susținute nu doar de Occident, ci și de guvernul ucrainean și, după cum spuneam, chiar de către Bartolomeu al Constantinopolului. În mod evident, asta a dus la o ruptură și între Moscova și Constantinopol!

Tot Bartolomeu a susținut și despărțirea Bisericii Ortodoxe a Macedoniei de Biserica Ortodoxă Sârbă, uzând de aceeași acordare a autonomiei.

Dar, același Bartolomeu pare să fie un adevărat luptător pe frontul ideologic al extremei stângi din politica internațională globalistă, susținând migrația către Europa, guvernul de la Kiev sau agenda „verde”.

Dacă tot am ajuns aici, frapant este și cazul Mitropolitului Ilarion, fostul purtător de cuvânt al Bisericii Ortodoxe Ruse, cel care a declarat că cei care nu se vaccinează împotriva Covid sunt păcătoși, susținând pe față agenda Forumului Economic de la Davos și agenda corporațiilor BigPharma.

Mitropolitul Ilarion / captură ziar

Tot el militează și pentru constituirea unei religii mondiale, în numele „ecumenismului”, ceea ce, dincolo de conceptul inițial, ar însemna acum o uniune între islam, iudaism și creștinism, în baza valorilor comune, liberale. Din cauza pozițiilor sale radicale, Ilarion a fost expediat în Ungaria, de unde influența lui asupra Bisericii Ortodoxe Ruse este nesemnificativă.

House of One

La 10 ani de la conceperea proiectului „House of One”, Rabinul Andreas Nachama, pastorul Gregor Hohberg, imamul Kadir Sanci, au participat la demararea lucrărilor de construcție a edificiului inter-religios din centrul Berlinului.

Moscheea, sinagoga și biserica protestantă – care compun cele trei segmente ale edificiului – vor fi legate între ele printr-o mare sală comună dedicată evenimentelor și festivalurilor unde se prezumă că evreii, musulmanii și protestanții creștini își vor petrece timpul împreună.

Cei trei mușchetari ai multoconfesianismului multireligios globalsit de la Berlin / Foto: Facebook

Primarul Berlinului, Michael Müller, a denunțat într-un energic discurs rostit în timpul ceremoniei „ura, violența, antisemitismul și islamofobia, rasismul și incitarea la ura rasială” care „nu își au locul în societatea noastră”.

Proiectul, estimat la 47 de milioane de arginți (sau euro), este parțial finanțat de statul german și primăria din Berlin.

S-a vorbit imens despre un „proiect unic”, pace și alte prostii! O astfel de enormitate nici n-ar putea fi decât unică! Nici chiar baletul falselor pudori progresiste nu poate să pună în aceeași lumină populația majoritar creștină a Germaniei, cu cca. 7% populație musulmană și un procent nesemnificativ de evrei (în total 225.000 în toată țara, față de cca. 7 milioane de musulmani).

Așadar, nu nevoia de iubire frățească a stat la baza proiectului, ci „ecumenismul”! Falsul ecumenism, pentru că, oricine ar căuta o definiție a termenului, ar afla că ecumenismul înseamnă promovarea unității sau a cooperării între grupuri religioase distincte sau confesiuni ale creștinismului. Nimic altceva!

Dacă inițial mișcarea desemna o cale către unitatea tuturor creștinilor, în timp, totul s-a metamorfozat într-o utopie politico-religioasă ce a pornit de la celebra „unitate în diversitate” și a sfârșit prin a fi ridiculizată de ortodocși ca fiind un pseudo-creștinism. A urmat grija față de cei săraci și dezavantajați, zonă din care o ușoară alunecare a dus la „minorități”. Iar dacă vorbim despre minorități, de ce n-ar fi cele sexuale?

Fără a intra în vasta chestiune a ecumenismului, merită remarcat doar faptul că toată lumea cade de acord că epoca actuală reprezintă o „iarnă a ecumenismului”, în care orice efort în vederea reunificării creștine a încetat.

Procentul de adulți (18 ani și peste) care se descriu ca fiind creștini a scăzut cu opt puncte procentuale din 2015, față de un raport similar din 2007. Apoi, atunci când sunt întrebați despre afiliația lor religioasă, cei care se declară neafiliați religios (adică nefăcând parte din nici o confesiune creștină) a crescut de la 16,1% la 22,8% în aceeași perioadă, în timp ce numărul milennialilor (cu vârste între 18 și 24 de ani) a crescut la 36%.

Căutând răspunsuri pentru a soluționa problema, unii au găsit o scurtătură: creștinismul multiconfesional. Un soi de nouă denominație ce aduce laolaltă catolici, luterani, prezbiterieni, calviniști, baptiști etc. Adică, presupuși creștini care nu optează în mod deschis pentru o confesiune sau alta. Cu atât mai mult cu cât, eludând textele biblice, tot mai mulți văd astăzi creștinismul instituțional ca fiind pur și simplu irelevant.

O mișcare similară s-a petrecut și în comunitățile evreiești! Multi-denominaționalismul nu este doar toleranță sau acceptare a diferențelor, ci mai degrabă este „angajamentul energic de a explora și înțelege aceste diferențe”, chipurile, necesară pentru „dezvoltarea propriei înțelegeri personale, a diferitelor alegeri religioase”.

Dacă date despre islamism nu prea există, cert rămâne doar că de la această etalare a deferitelor credințe multiconfesionale, s-a ajuns la concluzia că: „Multiconfesional înseamnă multi-religios.”

Iată-ne, așadar, la demersuri precum House of One, pe pragul religiei universale, în care fiecare poate să creadă fix ce vrea, „eliberat” de „constrângerile” Scripturii! Cu un drum, fiecare poate să fie adeptul „Forumului Ecumenic de la Davos” care propovăduiește o non-religie universală pentru toți.

Din acest punct, orice poate fi posibil! Interzicerea participării la serviciul religios pe caz de Covid, elaborarea de legislații care să interzică „discursul urii” promovat de Biblie etc. Cei care nu au citit vreodată Biblia, adică majoritatea creștinilor, pot extrem de ușor cădea în astfel de capcane. Trăind într-o societate secularizată și hedonistă, abandonarea credinței devine tot mai facilă.

Finlanda – deputat judecat pentru că a citat din Biblie

Cazul Paivi Rasanen se referă la un proces privind discursul biblic „instigator la ură”! Astfel, un fost ministru finlandez de interne a fost judecat pentru discurs instigator la ură împotriva homosexualilor, în urma unor comentarii care s-au bazat pe Biblie.

Procurorii au acuzat-o pe Paivi Rasanen de comentarii denigratorii, de trei ori, inclusiv într-un tweet din 2019 care arăta versete din Biblie, unde potrivit Scripturii, homosexualitatea reprezintă un păcat. Greu de spus cum anume faptul că în credința creștină homosexualitatea ar fi un păcat, poate reprezenta vreun „discurs” despre ură, mai ales când cei „vătămați” sunt atei sau ne-creștini, iar „ura” nu figurează deloc în ceea ce susține Biblia, unde nu se vorbește nicăieri despre vreun sentiment contrar păcătosului, ci la iubirea aproapelui și iertarea lui.

Paivi Rasanen / Foto: Facebook

Normal, Paivi Rasanen a negat acuzațiile. Cazul este însă văzut ca „un test pentru a stabili dacă convingerile religioase personale pot justifica limbajul controversat”. Doar că, nu există aici nici un „limbaj controversat”! Indiferent de limbaj, creștinismul și homosexualitatea se află în conflict direct. Nu pentru că vrea cineva, ci pentru că așa a decis Dumnezeu când a făcut lumea. La fel și cu avortul, cu crima etc. Toate reprezintă păcate pentru creștini. Dar, reprezentanții regimurilor totalitare vor să stabilească chiar ei cine este păcătos și cine nu, suprimându-l pe Dumnezeu și propunându-se pe ei ca și surogate divine.

Toți oamenii sunt păcătoși, potrivit credinței creștine, iar răscumpărarea acestor păcate vine doar de la Iisus care a murit pe cruce pentru omenire, spălând cu sângele Lui păcatele și răscumpărându-i astfel pe cei care cred că El a murit și a înviat pentru ca aceste păcate să fie iertate.

Stânga politică, susține însă că păcatul homosexualilor nu există, deci toată discuția devine debilă din bun start. Așa e, homosexualitatea nu reprezintă nici un păcat atunci când se află în afara creștinismului. Este însă un păcat în interiorul credinței creștine.

În fine, anunțând acuzațiile în aprilie anul trecut, procuratura finlandeză a declarat că doamna Rasanen a făcut comentarii care ar putea provoca intoleranță, dispreț și ură față de homosexuali. În legea finlandeză, asta se regăsește la „crime împotriva umanității” și presupune o pedeapsă de 2 ani de închisoare.

În tweet-ul încriminat, Paivi Rasanen s-a întrebat de ce Biserica Luterană finlandeză sprijină oficial Săptămâna LGBT Pride din Finlanda. Fotografia atașată conținea versete din Biblie. Așadar, instanța a trebuit să decidă dacă citarea Bibliei poate fi considerată o crimă în unele cazuri din Finlanda.

Demersul oricărui „gay pride” este în mod fals creditat ca fiind o promovare a autoafirmării, a demnității, a egalității și a unei vizibilități sporite a lesbienelor, celor gay, bisexualilor și transsexualilor etc. Din punctul de vedere al unui creștin, acest gen de evenimente publice nu înseamnă nimic altceva decât promovarea păcatului! Mândria de a păcătui! De amintit aici că, potrivit Scripturii, Sodoma și Gomora nu au pierit din cauza practicilor homosexuale (toți oamenii fiind păcătoși), ci exact din cauză că se mândreau cu păcatele lor.

Politicianul, care a fost ministru de interne al Finlandei în perioada 2011-2015, a sosit în instanță în posesia unei Biblii și a spus că este „onorată să apere libertatea de exprimare și libertatea religioasă”.

Cu toate acestea, procurorii au susținut că declarațiile doamnei Rasanen încalcă egalitatea și demnitatea homosexualilor și, prin urmare, depășesc limitele libertății de exprimare și a libertăților religioase. În instanță, ei au susținut că acest caz ar trebui să se bazeze pe sistemul juridic laic, nu pe scrierile Bibliei. Ceea ce nu au spus, este de ce anume ar trebui să îi intereseze pe terți ce cred niște credincioși?

Un episcop luteran, Juhana Pohjola, care aparține tot Bisericii luterane, se confruntă de asemenea cu acuzații pentru publicarea unuia dintre articolele semnate de Rasanen.

La 30 martie 2022, Judecătoria Districtuală i-a declarat însă pe cei doi nevinovați de toate acuzațiile și a obligat acuzarea să plătească cheltuielile de judecată. Ca răspuns la hotărâre, procurorul Anu Mantila a declarat că Judecătoria nu a luat în calcul toate elementele care încalcă egalitatea și interzicerea discriminării și, ca atare, procuratura a făcut apel pe data de 29 aprilie 2022. Finlanda are o populație de aproximativ 5,5 milioane de cetățeni, iar Biserica Evanghelică Luterană, una dintre cele două biserici naționale, se mândrește cu aproximativ 4 milioane de membri.

În Suedia, „Noua Biblie” pentru copii prezintă ideologia de gen și diversitate de extremă stângă

Biblia pentru copii din Suedia, prima publicată în ultimul sfert de secol, tradusă din texte în limba greacă și ebraică, conține ideologia de gen și diversitate de extrema stângă care, printre altele, susține că Dumnezeu este asexuat.

Marcus-Gunnar Petterrson se crede Dumnezeu / Foto: Wikimedia Commons

Cercetătorul, editorul și totodată autorul Noii Biblii, Sören Dalevi, un episcop în Biserica Luterană ultraliberală din Suedia, relatează cum noua versiune are „o diversitate de personaje, spre deosebire de versiunile mai vechi, în care mulți sunt albi”, și sugerează că Dumnezeu este asexuat și susține că nu este un dat că Dumnezeu a creat bărbatul înaintea femeii.

La rândul său, Marcus-Gunnar Petterrson, membru al Academiei Suedeze de Cărți pentru Copii și responsabil pentru ilustrațiile cărții, total lipsit de inhibiții, se angajează într-un revizionism flagrant al Genezei: „Am avut grijă să nu o descriem pe Eva din punct de vedere sexual, ca pe o ea sau un el. Adam și Eva sunt împreună, îi echivalăm. Nu o facem pe Eva o păcătoasă, iar ceea ce fac cei doi, fac tot împreună. Este ceva ce putem face diferit în această biblie.”

Arhiepiscopul polonez Marek Jędraszewski, îngrijorat de soarta Bisericii Catolice din Polonia

Atacurile împotriva bisericilor din Europa au loc în contextul unei societăți europene marcate de secularism, nihilism, hedonism, relativism cultural și moral, consumism și pierderea pe scară largă a simțului sacrului.

Arhiepiscopul Cracoviei, Marek Jędraszewski, a comparat într-o predică din 2020 evenimentele care au avut loc în ultimul timp în Polonia cu cele care au avut loc în anii anteriori în Franța. Jędraszewski s-a întrebat ce ar fi spus fostul pontif polonez, Sfântul Ioan Paul al II-lea, despre evoluțiile din Polonia și dacă ar fi văzut vreo similitudine între pierderea creștinismului din Franța și cu ceea ce se întâmplă astăzi în Polonia, unde mișcarea LGBTQ+ începe să capete consistență.

Papa Ioan Paul al II-lea, în 1985, a întrebat Franța ce a făcut cu rădăcinile sale: „Franța, ce ai făcut cu creștinismul tău?” De la Revoluția Franceză încoace, un nou stil de viață și o filozofie fără Dumnezeu au preluat controlul în țară, a spus Jędraszewski.

Din 1905, biserica și statul sunt separate în Franța, dar nu într-o atmosferă de cooperare, ci de opoziție și de ostilitate deschisă. Ultimii 35 de ani din Franța se caracterizează printr-o sporire a atacurilor asupra creștinilor și a incendiilor de catedrale.

Într-adevăr, potrivit Gatestone Institute, ostilitatea anti-creștină se extinde în Europa de Vest, unde, în cursul anului 2019, bisericile și simbolurile creștine au fost atacate în mod deliberat zi de zi. O treime din aceste cazuri s-au înregistrat în Franța lui Macron! Cel mai vizibil caz a fost cel al incendiului suspect care a distrus emblematica Catedrală Notre Dame din Paris.

Cca. 3.000 de biserici, școli creștine, cimitire și monumente creștine au fost vandalizate, jefuite sau distruse în Europa doar în 2019.

Atacurile asupra bisericilor și simbolurilor creștine sunt, de asemenea, obișnuite în Belgia, Marea Britanie, Danemarca, Irlanda, Italia și Spania. Atacurile implică în mare parte situri și simboluri romano-catolice, deși în Germania sunt vizate și bisericile protestante. Dar evenimente similare au avut loc și în Finlanda, Norvegia, Elveția, Austria, dar și în Polonia – la Katowice (2 incidente) și la Kamień Krajeński.

Harta atacurilor împotriva creștinilor și împotriva bisericilor în 2019

Făptuitorii atacurilor anti-creștine – care includ acte de vandalism,  incendiere, defecare, profanare, jaf, batjocură, profanare, satanism, etc. sunt foarte rar identificați sau reținuți. Când sunt, poliția și mass-media cenzurează adesea informațiile despre identitățile și originile lor etnice. Se spune că mulți suspecți au tulburări mintale. O scuză extrem de convenabilă, ce nu are cum să stea în picioare dacă ne gândim la cca. 3.000 de evenimente anual! Cam multă suferință psihică! Ca urmare, multe atacuri anti-creștine nu sunt catalogate drept crime motivate de ură.

În privința pagubelor, doar incendiul din Biserica Saint Suplice, care adăpostește lucrări remarcabile, daunele produse se ridică la aproape un milion de euro, în timp ce o serie de lucrări de artă au fost pierdute iremediabil!

În Franța și Germania, creșterea atacurilor anti-creștine se suprapune cu recenta imigrație în masă din lumea musulmană. Lipsa statisticilor oficiale cu privire la autori și motive face imposibilă aflarea cu exactitate a numărului de atacuri ce pot fi atribuite anticreștinismului musulman sau cauzei jihadiste.

În Spania, dimpotrivă, atacurile împotriva bisericilor și crucilor sunt efectuate în mod covârșitor de anarhiști, feministe, reprezentanților grupărilor radicale și activiștilor de extremă stângă, care vor să îndepărteze definitiv creștinismul din viața publică.

Analistul politic francez Jérôme Fourquet, în cartea sa — Arhipelagul francez: Nașterea unei națiuni multiple și divizate — scrie că „Există o decreștinizare în creștere, care duce la faza terminală a religiei catolice… Timp de sute de ani, religia catolică a structurat profund conștiința colectivă a societății franceze. Astăzi această societate este umbra a ceea ce a fost cândva. O mare schimbare civilizațională este în curs de desfășurare”.

Iată că, îngrijorările Arhiepiscopului Cracoviei nu sunt tocmai lipsite de temei!

Parlamentarii de stânga din Polonia se angajează de ceva vreme într-o luptă oarbă împotriva Bisericii Catolice, în încercarea de a doborî actuala putere politică conservatoare reprezentată în special de PiS. Nu îi deranjează alte credințe. Scopul lor este să-și construiască capitalul politic pe anticlericalism. Exact la fel cum Biserica se năruie, bucată cu bucată, și în România, unde ținta predilectă a inamicilor creștinismului sunt tot preoții.

Între timp, Polonia se află și sub atacul constant al ONG-urilor de extremă stânga. În 2021, un tribunalul regional din Polonia (cel din Płock) a admis că profanarea Fecioarei Maria cu simboluri LGBTQ nu reprezintă vreo infracțiune. Chestiunea se referă la evenimente din noaptea de 26 și 27 aprilie 2019, când trei femei au lipit autocolante ale Fecioarei Maria cu un halou curcubeu pe terenul Bisericii Sfântul Dominic. Autocolante similare au apărut și pe un coș de gunoi și pe o toaletă portabilă.

Vin apoi încercările de a-l defăima pe Papa Ioan Paul al II-lea, acțiuni de altminteri concertate cu atacuri similare din zona Vaticanului. Avem de-a face cu o adevărată deconstrucție a moștenirii lui Ioan Paul al II-lea, mai ales în sectorul instituțional. Susținătorii avortului au fost invitați în Academia Pontificală a Vieții. Obiectivele sale au fost, evident, schimbate (cum ar fi reevaluarea sensului cuvântului „viață”). Un alt exemplu este dizolvarea Institutului Pontifical Ioan Paul al II-lea pentru Științe, Căsătorie și Familie. În locul său, a fost creat Institutul Teologic Pontifical pentru Științe, Căsătorii și Familie – Ioan Paul al II-lea, unde actualul papă, Francisc, a garantat „schimbări antropologice și culturale”.

Acțiunea este potențial eficientă în Polonia, unde popularitatea și autoritatea Bisericii se bazează în mare parte pe pontificatul lui Ioan Paul al II-lea și pe moștenirea lăsată de acesta. Proiectul pare să reprezinte o încercare de preluare ostilă a Bisericii cu ajutorul celor din interiorul ei care cred că ar trebui să-i găzduiască și pe cei de pe extrema stângă pentru a-și asigura viitorul. Pentru aceștia, este extrem de tentant să-l denunțe pe Ioan Paul al II-lea.

Dacă decreștinarea Franței a durat mai bine de un secol, polonezii se tem că globaliștii vor dori să obțină rezultate mult mai rapid în cazul lor.

În dulcele stil italian: gay pride și soft porn

La începutul lunii iunie 2022, în Cremona, Italia, un marș LGBTQ+ Pride a inclus un manechin topless al Sfintei Fecioare Maria. Episcopul Cremonei, Antonio Napolioni – un susținător al mișcării LGBTQ+ – și care supraveghează un grup pentru „însoțirea pastorală a homosexualilor” în dieceza sa, a spus că biserica din Cremona a fost „angajată într-un dialog sinodal deschis cu multe voci și experiențe ale comunității și ale societății civile”.

Episcopul Cremonei, Antonio Napolioni – refelectând pesemne la însoțirea pastorală a homosexualilor… / Foto: Facebook

În mod curios, Napolioni s-a arătat ofensat doar de imaginea topless a  Fecioarei Maria, dar nu și de restul trupurilor goale ce defilau pe străzile orașului. Ca și primarul, de altfel. Ambii, perfect aliniați cu ideologia LGBTQ și nefiind dispuși să admită că astfel de „gay pride”-uri sunt concepute ontologic pentru a fi creștinofobe. La fel de puțin dispuși să admită că ei cauționează asemenea manifestări pentru a părea „în rând cu lumea”, fără a se mai gândi și la consecințe.

Nu e deloc neobișnuit ca susținătorii sodomiei și ai altor perversiuni sexuale să mărșăluiască la festivalul mândriei LGBTQ+ înfățișându-l pe Isus ca fiind homosexual și batjocorindu-l pe Papa Francisc sau chiar toată Biserica Catolică. Dezincriminarea homosexualității nu ar trebui deloc să însemne atrocitatea obscenă a marșurilor gay și nici reclama grosolană a promiscuității.

În conformitate cu ideologia LGBTQ, sensul vieții nu pare să se regăsească în relația cu Dumnezeu, ci are de-a face doar cu exprimarea sexualității cuiva. Este o viziune superficială și autocentrică, pe care nu doar Episcopul Cremonei nu ar avea de ce să o accepte, ci ar trebui să dea de gândit și mulțimii care se îmbulzește la astfel de evenimente dezgustătoare.

Marea Britanie – abuzuri în lanț împotriva pastorilor creștini

Pastorul John Sherwood, în vârstă de 71 de ani, a fost reținut cu cătușe, interogat într-o secție de poliție și ținut peste noapte după ce a fost acuzat că a făcut comentarii homofobe în fața gării Uxbridge din vestul Londrei. În timpul reținerii brutale, pastorul s-a ales cu contuzii și vânătăi.

Sherwood, este pastor al unei biserici evanghelice independente din nordul Londrei și a expus ultimele versete din Geneza 1, declarând că scopul lui Dumnezeu în crearea omenirii a fost de a așeza ființele umane în familii, în frunte cu un tată și o mamă.

Arestarea pastorului Sherwood / Foto: Facebook

Poliția a susținut că a primit plângeri despre bărbatul care făcea „pretinse comentarii homofobe” și l-a arestat conform Legii ordinii publice, aplicabilă când cineva folosește „cuvinte abuzive sau jignitoare” care provoacă „răul” cuiva.

John Sherwood a fost eliberat fără acuzații, dar un dosar a fost transmis Serviciului Procuraturii Coroanei pentru revizuire. „Nu făceam niciun comentariu homofob, defineam doar căsătoria ca o relație între un bărbat și o femeie. Spuneam doar ceea ce spune Biblia – nu voiam să rănesc pe nimeni sau să ofensez”, a explicat pastorul.

Un purtător de cuvânt al poliției metropolitane a declarat că direcția sa de standarde profesionale a evaluat imaginile video cu arestarea pastorului Sherwood și nu a găsit nicio dovadă de conduită greșită a ofițerilor.

Hazel Lewis, în vârstă de 49 de ani, a fost arestată în timp ce predica în fața stației de metrou Finsbury Park, pentru că ar fi făcut comentarii homofobe și rasiste. Ea a fost arestată la 12 februarie 2020 în temeiul secțiunii 4 din Legea ordinii publice și ținută în custodie la secția de poliție Charing Cross.

Lewis, care predică în aer liber de 12 ani, a furnizat dovezi audio ale predicii ei când a fost luată în custodie, care ulterior au dezvăluit că acuzațiile erau false și nu a fost comisă nicio infracțiune. În ciuda dovezilor din înregistrare, ea a fost trimisă în judecată.

A fost acuzată, printre altele, că a făcut un copil să plângă și că ar fi spus că detractorii ei ar trebui să fie mai preocupați de crimele și înjunghierile din zonă decât de mesajul ei biblic, pașnic. Trei membri ai publicului au interpretat acest lucru drept o chemarea ca păcătoșii să fie înjunghiați și au anunțat poliția.

Sprijinită de Christian Legal Centre, Lewis a fost judecată la Highbury Corner Magistrates Court, pe 28 iulie 2021. Judecătorul de district Julia Newton a hotărât că „nu există nicio infracțiune  pentru care să se răspundă”, declarând că, iar cuvintele rostite de Lewis nu au fost abuzive sau amenințătoare.

Un alt predicator de stradă creștin, Oluwole Ilesanmi, căruia i s-a confiscat Biblia în timp ce a fost încătușat de poliție a primit 2.500 de lire sterline despăgubiri pentru arestare pe nedrept.

Ilesanmi a fost reținut în fața stației de metrou Southgate din Enfield, nordul Londrei, de ofițerii de poliție Metropolitan după ce a fost acuzat de islamofobie de către un trecător.

Videoclipul filmat de un londonez, viralizat pe internet, arată un polițist smulgând o Biblie din mâna lui Ilesanmi, în timp ce predicatorul spune: „Nu, nu, nu, nu, nu. Nu-mi lua Biblia.” Unul dintre ofițeri spune apoi: „Ar fi trebuit să te gândești la asta înainte de a fi rasist”. Ilesanmi a fost condus la o mașină de poliție și reținut.

Cred că Dumnezeu îi iubește pe toată lumea, inclusiv pe musulmani, dar am dreptul să spun că nu sunt de acord cu Islamul – până la urmă trăim într-o țară creștină”, a declarat Ilesanmi. „Am fost supărat când mi-au luat Biblia. Tocmai au aruncat-o în mașina de poliție. Nu ar fi făcut asta niciodată dacă ar fi fost Coranul. Ce s-a întâmplat cu libertatea de exprimare?”

Ilesanmi a adresat o petiție Ministerului de Interne prin care cere o mai mare protecție a predicatorilor de stradă. Campania, care este susținută de grupul Christian Concern, a fost semnată de zeci de mii de persoane.

Canada – creștinismul în „lockdown”

În aprilie 2021, un material video cu pastorul Artur Pawlowski din Calgary devenea viral pe internet, după ce acesta i-a alungat pe polițiștii care veniseră să-i închidă biserica. Potrivit ziarului Calgary Herald, Pawlowski a ținut o slujbă religioasă în biserică, unde „zeci de oameni se adunau fără măști, fără a ține cont de distanțarea fizică”.

Arestare pastorului Pawlowsky / Foto: Facebook

Situația s-a repetat și în luna mai, pastorul de origine poloneză refuzând să închidă biserica și să anuleze serviciul divin doar de dragul reglementărilor sanitare, dreptul la libertate religioasă considerând-o mult peste astfel de rânduieli lumești. Mai mult, din cauza repetatelor hărțuieli, populația a ieșit la un protest public la care a participat și Pawlowski, prilej cu care a și fost arestat împreună cu fratele său, Dawid Pawlowski.

Ambii au fost acuzați de organizarea unei adunări ilegale, pe lângă „incitarea sau invitarea altora” să li se alăture, a susținut într-un comunicat Poliția din Calgary.

Pentru arestarea pastorului s-a recurs la o echipă SWAT (trupe speciale), de parcă ar fi fost vreun criminal periculos. Pawlowski a fost apoi izolat, refuzându-i-se dreptul de a beneficia de serviciile unui avocat, devenind din ce în ce mai evident că nu era deloc vorba despre vreo îngrijorare vizând sănătatea publică, ci de un abuz împotriva Bisericii.

O serie de alți preoți s-au solidarizat cu Pawlowski:

Eliberat din detenție, Pawlowski a plecat în SUA, participând la diverse evenimente media alături de Steve Bannon, într-o așa-zisă campanie de demascare a „conspirațiilor Covid”, fiind din nou arestat pe 1 octombrie, de îndată ce a pășit pe pământ canadian.

Și mai trist, chiar și fratele pastorului a fost reținut, fără să existe un mandat clar împotriva acestuia! „Acuzațiile vizau oficierea unei slujbe bisericești unde nu s-a purtat mască”, a spus Pawlowski într-un răspuns prin e-mail la întrebările rețelei Canadian Anti-Hate Network. Apoi, instanța l-a eliberat din detenție pe Pawlowski, însă, i-a interzis să critice public ordinele de sănătate – cu excepția cazului în care oferă și cealaltă parte a opiniilor în dezbatere. Pawlowski a trebuit să plătească 42.000 de dolari amenzi și alte cheltuieli judiciare, iar fratele său alți 10.000 de dolari! În plus, judecătorul a impus și o perioadă de încercare de 18 luni fraților Pawlowski.

De anul nou, cei doi au fost arestați din nou pentru că participaseră la o demonstrație pentru libertate, iar poliția a mobilizat echipe SWAT la biserica sa pentru a reprima și a intimida congregația.

În ianuarie 2022, Artur Pawlowski a fost din nou arestat după ce a protestat împreună cu fratele său Dawid în fața casei ministrului Sănătății din Alberta, Jason Copping. Frații Pawlowski au fost eliberați din detenție cu condiția să nu se mai apropie de Copping și de reședința acestuia.

La sfîrșitul lunii ianuarie, Pawlowski a fost acuzat din nou de provocarea de dezordine, prin nepurtarea măștii, cu încălcarea legii. El a spus că a mers la filiala Canada Post din cadrul Shoppers pentru a-și ridica corespondența. După ce i s-a refuzat serviciul pentru că nu purta mască, a fost chemată poliția.

În februarie 2022, Pastorul canadian a fost arestat din nou în casa lui din Calgary, înainte să apară la un protest pașnic al Freedom Truckers. Pawlowski plănuia să oficieze o slujbă religioasă la blocajul organizat de camionagii la Milk River, Alberta, unde mai ținuse un discurs.

De data aceasta, Pawlowski, în vârstă de 48 de ani, a fost acuzat de provocarea de daune și întreruperea funcționării infrastructurii esențiale, ambele acuzații legate de protestele convoiului de camioane. Aidoma unui proces sovietic, judecătorul a afirmat că exercitarea de către Pawlowski a libertății de exprimare „a dus la un prejudiciu economic enorm economiei locale, provinciale și naționale și la un prejudiciu substanțial comunitar pentru canadienii obișnuiți”.

Pastorului i s-a refuzat eliberarea pe cauțiune și a fost ținut în izolare la Centrul de arest preventiv din Calgary, o închisoare pentru criminali periculoși și violenți pentru aproape două luni.

Condițiile de eliberare pe cauțiune dispuse la începutul lunii aprilie, includ „o interdicție de circulație de la ora 7 seara până la ora 7 dimineața, cu excepții pentru slujbele stradale și dacă nu a participat la niciun protest.

Acuzațiile care l-au ținut în închisoare pe Pawlowski au inclus dubla încălcare a ordinelor judecătorești de a respecta măsurile publice legate de COVID-19 și provocarea de „tulburări” la Shoppers Drug Mart. Pawlowski a trebuit să constituie un depozit în numerar de 25.000 de dolari pentru a-și asigura eliberarea, în timp ce soția și fiul său au trebuit să ofere plăți de 10.000 de dolari, respectiv 2.000 de dolari. Foarte interesant cum fratele, soția, fiul pastorului sunt cu toții obligați în solidar cu acesta la tot felul de plăți!

Într-un interviu pentru The Christian Post, Pawlowski a acuzat guvernul local că abordează un dublu standard în ceea ce privește aplicarea restricțiilor legate de coronavirus, deoarece, în timp ce acestea au vizat biserica sa, moscheile erau pe deplin operaționale și nimeni nu le-a hărțuit.

Pawlowski nu este singurul pastor din Canada care a fost arestat în timpul pandemiei. De fapt, zeci de pastori au fost arestați pentru că au continuat să țină slujbe bisericești, inclusiv slujbe în aer liber.

Iată, Tobias Tissen din Steinbach, Manitoba, a fost arestat și a petrecut noaptea în închisoare după ce a ținut o slujbă bisericească care „a încălcat ordinul de sănătate al provinciei” privind adunările în aer liber a mai mult de 5 persoane.

Pastorul Tim Stevens, un alt predicator din Calgary, a fost arestat în două ocazii pentru că a ținut slujbe bisericești peste limita de 15 persoane a provinciei, după ce serviciile de sănătate din Alberta au supravegheat biserica luni de zile.

Pastorul James Coates a fost arestat cu acuzații similare pentru depășirea limitelor de capacitate. Înainte de arestarea sa, Royal Canadian Mounted Police a înconjurat biserica și a folosit garduri de sârmă pentru a-i ține afară pe membrii cultului.

Sute de biserici canadiene și-au închis definitiv ușile ca urmare a ordinelor de sănătate publică. Și în timp ce multe națiuni au început să renunțe la restricțiile COVID, provinciile canadiene au continuat să se opună diferitelor forme de practicare a religiei. Astfel, multe congregații încă se întâlnesc în secret – adunându-se în casele, garajele sau hambarele membrilor lor.

Acestea sunt doar câteva cazuri. Dar probleme deosebit de serioase există și în alte zone – Australia, Statele Unite etc. Alte evenimente tragice se petrec aproape fără a mai fi băgate în seamă, zi de zi. În Franța, incendierile de biserici, decapitarea unor preoți și multe alte chestiuni similare au ajuns să nu mai fie „știri”, ci țin de banalitatea cotidiană.

În Ucraina, noua vedetă a Europei, creștinii sunt legați de stâlpi, bătuți și batjocoriți, vopsiți pe față. Și, abandonați acolo, în propriile excremente, fără apă, fără hrană, ca în cele mai barbare epoci ale istoriei.

Slava, Ucraini!

Timp de multe secole, cuvântul lui Dumnezeu, răspândit cu ajutorul Bibliei, s-a constituit în coloana vertebrală a conduitei acceptabile în societatea în care încă trăim. Normele moralei creștine au devenit, în timp, reguli și legi laice, condamnând faptele antisociale. Odată cu avântul „progresismului”, toate acestea sunt puse sub semnul întrebării, iar efectele abandonării acestora în numele unor așa-zise „libertăți” sexuale sau, mai nou, reguli sanitare, tind să fie tot mai amare. De ce să ne mirăm că până și un site al unei firme private – Facebook – își arogă, cu de la sine putere, abilitatea de a decide cine ce să gândească sau să spună ori dacă să-i cenzureze cuiva dreptul de a se exprima.

Să încheiem cu ceva vesel? Poate cu un citat din Henry Kissinger? „Inteligența artificială ne va face să reconsiderăm ce înseamnă să fii om”.

Autor: Ambrus Béla

Sursa: samizdatul.wordpress.com

Exit mobile version