La vreme de pandemie, o problemă arzătoare pe agenda noii puteri e demiterea Renatei Weber din funcția de Avocat al Poporului, pe motiv de abuzuri în funcție. O procedură care nu ar trebui să constituie o problemă într-un stat democratic, cu o singură mențiune: dacă se respectă legea. Iar puternicii zilei, cu Ludovic Orban în frunte, ne arată că habar n-au de legi, necum să le mai și respecte, lucru extrem de grav, în opinia noastră. Mai pe scurt, Orban & comp vor să o demită pe Weber din funcție printr-o procedură inexistentă în legislație.
Să amintim, întîi, cîteva fapte din vremuri vechi.
Prin decembrie 2007, după demisia lui Tudor Chiuariu, liberalul Ludovic Orban asigura românii că succesorul ideal ar fi fost Renate Weber, constatînd cu regret că deși ar fi fost: „un bun ministru al Justiţiei, a ales să-şi îndeplinească mandatul de europarlamenmtar”.
Doi ani mai tîrziu, același Orban ne anunța că Renate Weber primise, alături de Norica Nicolai, de la PNL, sarcina extrem de importantă de a pregăti desființarea demersului ”ilegal și imoral” al premierului Emil Boc de a modifica fără dezbateri publice Codurile penale.
În martie 2010, tot Ludovic Orban, candidat la şefia partidului, prezenta cu mîndrie delegaţilor la Congres, lista cu propunerile sale pentru conducerea partidului:
„Pe lista mea se află oameni de valoare din PNL care, astăzi, deoarece nu acceptă ideea sistemului de listă, nu candidează pe niciuna dintre liste, mă refer la Călin Popescu Tăriceanu, Teodor Meleşcanu, Renate Weber, Eugen Nicolăescu, Dan Motreanu, Adriana Săftoiu, oameni care aduc plus valoare PNL şi care trebuie să fie pe lista oricăruia dintre noi doi, care va ajunge preşedinte al PNL”, clama Orban.
Ei, dar asta se întîmpla demult, într-o vreme dusă azi pe aripile vîntului, cum ar fi spus madam Mitchell.
Acum, Orban și PNL și-au făcut o chestiune de viață și de moarte din execuția Renatei Weber, omul extra-competent de odinioară.
Preşedintele PNL, Ludovic Orban, a afirmat sîmbătă că trebuie demarată procedura de desemnare a unui nou Avocat al Poporului.
„Personal, sunt susţinătorul aducerii instituţiei Avocatul Poporului în cadru constituţional şi legal prin desemnarea unui nou Avocat al Poporului. În acest sens, există un raport care a fost depus de Avocatul Poporului, care cred că trebuie respins şi trebuie demarată procedura de revocare şi de desemnare a unui nou Avocat al Poporului. Suntem în faza grupurilor de lucru, care trebuie să prezinte propunerile către conducerea coaliţiei (…), dar în ceea ce priveşte respingerea raportului, mi se pare o chestiune normală şi firească„, a spus Orban.
Cineva nu i-a explicat inginerului Orban un mic amănunt: raportul de activitate al Avocatului Poporului nu se votează în parlament, ci doar se discută (la fel ca rapoartele de activitate a SRI șamd), după cum stipulează art.5 al legii 35/1997:
”Raportul anual vizează activitatea instituției pe un an calendaristic și se înaintează Parlamentului până la data de 1 februarie a anului următor, în vederea dezbaterii acestuia în ședința comună a celor două Camere. Raportul anual se dă publicității”.
Atît și nimic mai mult.
Cum se revocă AP prevede aceeași lege:
Articolul 9
(1) Mandatul Avocatului Poporului încetează înainte de termen în caz de demisie, revocare din funcție, incompatibilitate cu alte funcții publice sau private, imposibilitate de a-și îndeplini atribuțiile mai mult de 90 de zile, constatată prin examen medical de specialitate, ori în caz de deces.
(2) Revocarea din funcție a Avocatului Poporului, ca urmare a încălcării Constituției și a legilor, se face de Camera Deputaților și de Senat, în ședință comună, cu votul majorității deputaților și senatorilor prezenți, la propunerea birourilor permanente ale celor două Camere ale Parlamentului, pe baza raportului comun al comisiilor juridice ale celor două Camere ale Parlamentului.
Altfel spus, pentru a o demite pe Weber, liberalii trenuie să demonstreze că ea a încălcat legi ale țării ori Constituția.
Anul trecut, cam pe această idee a mers PNL cînd a depus la Parlament cererea de revocare a Avocatului Poporului. Weber era acuzată că se aflase într-un „grav conflict de interese” în momentul în care a decis blocarea intrării în vigoare a Legii pentru modificarea Codului Fiscal, adoptată de Parlamentul României, la data de 17 iunie 2020, prin care pensiile „speciale” erau impozitate drastic, „eliminând astfel discrepanţele care au generat revolta poporului român în privinţa inechităţii sistemului public de pensii”.
Ea era acuzată și de așa-zise încălcări ale legii:
„Analizând acţiunile doamnei Renate Weber, în calitatea sa de Avocat al Poporului, constatăm: – declanşarea mecanismului naţional privind prevenirea torturii (MPN) cu privire la unităţile sanitare care tratează pacienţi COVID 19, sub aspectul monitorizării acestora fără un temei concret, constând în existenţa unor sesizări care să creeze suspiciuni rezonabile privind existenţa unor acte sau fapte ce pot fi asimilate torturii. În fapt, mecanismul de monitorizare a fost instituit fără a se comunica unităţilor sanitare actul administrativ care a stat la baza declanşării procedurii de monitorizare”, se arăta în documentul PNL.
Povestea cu conflictul de interese a sucombat cu grație în decembrie, cînd CCR i-a dat dreptate Renatei Weber în cazul pensiilor speciale.
Despre povestea cu tortura încă nu ne pronunțăm, dar e foarte probabil că PNL calcă și aici pe teren mlăștinos avînd în vedere că prevenirea torturii în cazul persoanelor private de libertate e una dintre cele mai importante sarcini ale Avocatului Poporului în conformitate cu legislația internă și internațională (Protocolul de la New York – 2002), iar ”prin loc de detenţie se înţelege orice loc în care persoanele sunt private de libertate în baza unei decizii a unei autorităţi, la cererea acesteia sau cu acordul expres ori tacit al acesteia”, după cum stabilește OUG 48/2014. Altfel spus, Avocatul Poporului are tot dreptul să se implice în cercetarea posibilelor acte de tortură din spitalele Covid.
Una peste alta, subțirimea acuzațiilor aduse de PNL Renatei Weber, dar, mai ales, declarațiile recente ale lui Ludovic Orban, trimit cu gîndul mai degrabă la o demitere ilegală, printr-un vot în parlament în afara legii.
Doar că există o mică problemă: conform procedurilor legislative, Hotărîrea pe care ar emite-o Parlamentul pentru demitere poate fi atacată la CCR.
Ghici ce va face Renate Weber? Dar CCR?
Sursa: corectnews.com
Autor: Bogdan Tiberiu Iacob