Demenţa digitală, autismul virtual şi dependenţa de internet sunt numele celor trei maladii asociate şcolii on-line pe care le-au identificat deja neurologii şi psihologii. Primele studii, primele cărţi, primele webinare au avut deja loc şi concluziile sunt tragice, în acest moment copiii supraexpuşi acestui experiment prezintă deviaţii de comportament grave şi, probabil, de lungă durată. Este prea devreme să vorbim despre consecinţe ireversibile, dar cred că indolenţa adulţilor (profesori şi părinţi) va cântări greu în această evaluare.
Dacă vă întrebaţi ce au în comun cele trei noi maladii, am să folosesc cuvântul ţărănesc “tâmpire”. Copii dotaţi intelectual corespunzător sunt tâmpiţi în acest moment cu tehnologii care-i suprasolicită neuronal şi-i anihilează intelectual. Nu vorbim aici doar de pierderi de memorie, copiii se comportă ca nişte bătrâni incapabili să se concentreze la lucruri simple. Este vorba de diminuarea abruptă a randamentului mental, a gândirii, a capacităţii critice, a orientării în informaţie. Bazarea pe asistenţi digitali şi industrializarea actului pedagogic are, într-un termen foarte scurt, consecinţele unui tsunami care nu iartă nimic.
În tot acest timp, profesorii, directorii şi inspectorii nu schiţează nicio formă de rezistenţă, nicio grevă, nici măcar un gest de conştientizare publică a gravităţii fenomenului. O nucleară cu reverberaţii imposibil de calculat transformă minţile copiilor în moloz şi singurul lucru pe care-l repetă toţi este: “Nu am făcut noi regulile, trebuie să le respectăm.” În ziua în care şcoala online va fi trecută în lista torturilor, alături de picătura chinezească, cei care-şi spun “dascăli” vor fi consideraţi torţionari.
Autor:Radu Iliescu