Dupre mazilirea lui Mihaiil Tudosie în meseța lui Gerar a leatului acesta, Dracnea au cugetat a o învrednici pre Viorica Dăncilă den ținuturile Deliormanului cu vel logofeția țearei, fiind aceasta dentâia muieare carea s-au bucurat de așa dregătorie.
Aceasta avea deja scaun în Divanul Evropii, ci întreband-o Dracnea dacă primește să fie Vel Logofata Țearei Românești, aceasta n-au avut încotro și a primit, căci Dăncila vrea să zică în graiul de-l vorbim acum „Docilă”, adecă una carea nu iase den vorba stăpânului. Iară Ioannie Vodă Gotul, măcar că putea atuncea să đzică ca nu iaște aceasta vrednică de așa logofeție, au încuviințat, ci Viorica îndată s-au mutat în locul lui Tudosie celu mazilit.
Preț de trei mesețe, aceasta au binevoit a veghea la pierderea țearei dupre cum iaște obiceaiul Partidei de-a Stânga, iara Ioannie, dupre cum iaște obiceaiul acestuia, au tăcut mâlc, măcar că pruncii den târgul Piteștilor s-au dat de-a rostogolul în fața acesteia iara banii își perdeau vlavia pre zi ce trece. Ci alta au fost pricina de supărare a lui Ioannie. În vremea aceasta, ierea mare zavistie între dregătorii den întreaga lume unde să trimita soli în țeara evreiască: la Telavif au la Ierusalim, căci cetatea Ierusalimului iaște răvnită și de iudei și de agareni; ci atâta de mare drag au aceștia den urmă de cetatea sfântă, de pun praf de pușcă pre ei și, dându-și foc, saltă în sus luând cu dânșii pre lumea cealaltă și pre alții; iară Nicolae Vodă celu Cumplit avea mare prieteșug cu căpetenia agarenilor Iasir Arafatie. Ci iudeii carii viețuieau acolo de veacuri vroiau a-și pune cetatea de scaun, măcar că mulți dregători ai Evropei nu vroiau să auză deaspre aceasta.
Având deci Dracnea o clipă de luminare măcar că în rest nu ierea vrednic, au cugetat a se lua dupre Trumpie, împăratul Americhii, și a tremite sol în cetatea Ierusalimului; ci s-au dus și dânsul, și Dăncilă acolo, întru pregătirea drumului aceluia, întâlnindu-se cu Vel-Logofătul iudeilor, Veniamin Netaniahul. Ci auzind mai-marii Evropei de așa ispravă, l-au certat pre Ioannie Gotul, căci Evropa are inima în târgul Ramalahului iară a-i vorbi de rău pre ceia care saltă den pricina prafului de pușcă nu iaște îngăduit, nici a le face pre plac iudeilor în pricina cetății de scaun. Având deci acesta mare ascultare, s-au sculat Ioannie și au certat-o pre Dăncilă, dzicănd: „Măcar că te-am găsit vrednică până acum, aiasta d-amu nu se mai poate, ci binevoiește a pleca den dregătorie”. Auzind așa jalbă, Dăncilă nu numai că nu s-au mazilit, ba mai tare s-au învărtoșat, dând ascultare Dracnei așa cum și Ioannie dă ascultare împărătesei Goților, Anghela, și Mogherinei de la stăpănirea den Bruselia.
Numai noauă, norodul, nu ne dă nimeni ascultare, dar vă mulțămesc voauă, censtiți cetitori, că-mi dati voi ascultare mie; întru răsplată, pun nu una, ci o căruță de mățe, să vă fie de agiutor în aceste negre vremi.
Sursa: Letopiseț