Aflam astfel ca despre Romania in general nu prea se discuta in aceste cercuri, neprezentand probabil vreun interes anume, dar ca atunci cand vine vorba de contextul est-european Romania este mentionata ca exemplu de “conformare la FMI”.
Nici nu este de mirare caci “promptitudinea” cu care Romania a raspuns tuturor cererilor FMI i-a uimit chiar si pe expertii institutiei de la Washington. Interesant este insa altceva: ca FMI ar cam fugi de acest “elev silitor”!
Probabil pentru ca apare prea silitor spre a duce pana la urma toate lucrurile la bun sfarsit, dupa chiar experienta elevilor silitori la scoala care in viata insa dau gres!
“Sursele” nedezvaluite lasa a intelege ca FMI n-ar mai fi dorit un al doilea acord cu Romania, dupa cel dintai considerat un “mare succes”.
Succes pentru ca echipa Fondului ar fi obtinut din partea Romaniei reforme fiscal-bugetare “remarcabile”, in timp ce un al doilea acord ar trece, in mod obiectiv, in aria reformelor structurale, care ar fi mult mai greu de intreprins si in cazul carora, in pofida oricarei daruiri din partea statului roman, esecul este foarte posibil, ceea ce s-ar repercuta negativ si asupra imaginii FMI. Intr-un fel, destul de logic!
De aceea, spun “sursele”, FMI ar fi avut rezerve fata de al doilea acord, fiind poate preferabil din punctul sau de vedere sa se fi ramas cu imaginea succesului primului acord si sa se fi lasat Romania sa se descurce de aici incolo singura!
Dupa asemenea aprecieri, “sursele” intra in teritoriul minciunilor pur si simplu sau al minciunilor prin omisiuni.
Despre ceea ce bineinteles “sursele” nu vorbesc este despre esecul, deja existent, al primului acord – acela pe care il considera un succes – caci, in ciuda angajarii unor imprumuturi de la FMI-UE la concurenta unei jumatati din bugetul public, Romania nici macar n-a iesit din recesiune pana la terminarea acordului si, mult mai important, n-a intreprins nici o schimbare in economie, indeosebi in legatura cu ruinatoarea disfunctie a consumului fara productie, pentru a spera intr-o redresare economica sustenabila.
“Sursele” nu spun nici ca elevul silitor a acceptat sa se imprumute nu pentru el, ci pentru a finanta bancile straine din Romania, nici ca, din cauza aceasta, a ajuns ca si falit si oricum fara vlaga pentru a face fata sfidarilor inevitabile ale anilor ce vin.
Restul cu reforma statului si altele asemenea reprezinta baliverne!
“Sursele” uita de asemenea sa precizeze ca de fapt au lasat prin al doilea acord Romania ca si de izbeliste in materie de finantare, intrucat “preventiv” inseamna de fapt ca nu-i mai da nici un ban fortand astfel Romania sa apeleze pentru intreaga finantare de care are nevoie la piata privata, unde nu se poate imprumuta decat de cel putin doua ori mai scump.
“Sursele” nu uita insa problemele pe care le va avea Romania, in frunte cu cele create de rambursarea chiar a imprumutului de la FMI-UE, probleme din cauza carora, indiferent ca “sursele” o spun sau nu, FMI ar fi preferat sa nu mai aiba de-a face cu Romania pentru ca, la final, s-ar fi evidentiat inevitabil ce esec lamentabil a fost de fapt succesul de care ii place FMI-ului sa vorbeasca!
“Sursele” nu ezita sa avertizeze, de-acum citam, ca “varful serviciului datoriei Romaniei la FMI va fi semnificativ ridicat” si, mult mai important, ca “serviciul total al datoriei externe va ajunge inca in 2013 la 80% din incasarile din exporturi de bunuri si servicii” (din ce dracu’ va fi platit?!) si ca, “in atari circumstante, ar putea exista pericolul ca bancile straine sa fie incapabile sa-si mentina expunerea pe Romania, in ciuda propriilor angajamente in acest sens”, adica pericolul de a-si retrage capitalurile din Romania!
Iata de ce nu prea ar mai fi vrut FMI sa aiba de-a face cu elevul silitor cand acesta va da de dracu’ in viata! Disparitia d-lui Dominique Strauss-Kahn din fruntea FMI nu schimba datele problemei!
Ilie Serbanescu
sursa: Bloombiz.ro