Cam doua ore au durat discutiile dintre reprezentantii Gazprom si cei ai Ministerului Economiei pe marginea problemelor amintite mai sus, dupa care, vreo doua zile s-a lasat tacerea.
Ca sa nu facem noi tot felul de speculatii, ministrul economiei, Adriean Videanu a revenit asupra subiectului, anuntand ca Gazprom a invitat oficial Romania in South Stream, probabil cu rolul de observator (n.n).
De entuziasmati ce erau dupa intalnirea cu rusii, cei de la compania Transgaz (aceasta ar urma sa reprezinte Romania in proiectul South Stream) s-au grabit insa sa anunte ca vor convoca Adunarea Generala a Actionarilor, in vederea inceperii procedurilor de obtinere a garantiilor guvernamentale pentru finantarea celuilalt proiect de transport al gazelor naturale, adica Nabucco.
Ce sa mai intelegem de aici? O fi Romania atat de potenta incat sa joace si in South Stream si in Nabucco, precum ne lasa rusii sa credem? Evident ca nu.
Inainte de a face o halta la Bucuresti, delegatia Gazprom, condusa de insusi presedintele grupului, Aleksei Miller, a poposit la Sofia, pentru a clarifica cu bulgarii toate aspectele ce tin de viitoarea conducta magistrala de gaze, South Stream.
Lucrurile par a fi fost aranjate, dovada si faptul ca rusii au promis finantarea cu doua miliarde de euro ( ca o recompensa pentru bulgari), a centralei nucleare de la Belene, fara a solicita garantii de stat.
Va reamintesc ca bulgarii au anuntat anterior ca renunta la proiectul Belene, din lipsa de bani, si tot ei au fost cei care au strambat din nas la proiectul South Stream, dupa ce initial au negociat cu rusii sprijinul pentru ambele proiecte.
La vremea respectiva, prinsa in corzi de manevra bulgarilor, Rusia s-a grabit sa anunte ca ia in calcul intrarea Romaniei in South Stream, momeala muscata cu mare pofta de oficialii de la Bucuresti.
Acum, ca si-au lamurit problemele cu bulgarii, dupa cum s-a stabilit initial, rusilor nu le ramanea altceva de facut decat sa faca un scurt popas si pe la Bucuresti, unde sa ne spuna ca “ramane cum s-a stabilit”, adica, nicicum. Sa le luam pe rand.
Proiectul de transport al gazelor naturale din Rusia (zona Caucazului) catre Europa Occidentala, respectiv magistrala South Stream, a aparut imediat ce Uniunea Europeana si-a declarat sprijinul pentru conducta Nabucco, care ar urma sa aprovizioneze cu gaze Europa Occidentala, nu din Rusia, ci din zona Marii Caspice.
Cei de la Gazprom o tin sus si tare ca cele doua gazoducte nu sunt concurentiale, ci complementare. Respectiva afirmatie e buna insa doar pentru fraieri, caci Rusia nu va accepta niciodata ca dependenta Europei de gazul rusesc sa scada, asa cum s-ar intampla daca Nabucco va fi pusa in functiune.
Nu intamplator, Rusia a cooptat in proiectul South Stream doua dintre tarile care au semnat si pentru proiectul Nabucco, respectiv Ungaria si Austria. Mai mult, rusii au semnat cu grupul ENI (Italia) memorandumul pentru constructia South Stream, invitand ulterior Serbia, Slovenia si Grecia, care aveau la randul lor o stransa legatura si cu Nabucco.
Rusii au stiut intotdeanua ce au de facut in politica externa, spre deosebire de Uniunea Europeana, care trage cand hais, cand cea, in functie de interesul vreunei tari membre (cazul Italiei sau Austriei este relevant).
In acest context, Romania nu are absolut nici in clin nici in maneca cu South Stream, fie si numai daca luam in considerare traseul stabilit al conductei, care ne ocoleste de la bun inceput. Poate ca, daca Bulgaria s-ar fi retras, am fi putut lua locul ei, dar acest lucru presupunea renuntarea la Nabucco.
Or, tara noastra este cel mai mare sustinator al Nabucco si pe acest proiect ne canalizam toate eforturile de vreo zece ani incoace.
Concret, asa zisa invitatie a rusilor de care vorbeam mai sus nu este altceva decat praf in ochi, sau o modalitate de a ne face sa acordam mai putina importanta proiectului Nabucco. Cu fundul in doua luntrii (scuzati expresia) nu putem fi.
Despre depozitul de gaze de la Margineni vorbim cu Gazprom inca din anul 1996, cand s-a semnat un memorandum intre Rusia si Romania, privind dezvoltarea acestuia. De atunci insa multe s-au intamplat si intr-o tara si-n alta, iar discutiile nu au avansat absolut deloc.
Pentru Moscova, depozitul de la Margineni, cu o capacitate de stocare de doua miliarde de metri cubi de gaze, ar fi fost interesant doar in conditiile in care Rusia ar continua sa domine piata europeana a gazelor.
In caz contrar, ce treaba au rusii sa investeasca cateva sute de milioane de euro la Margineni, doar ca sa aiba judetele Moldovei asigurata alimentarea cu gaze pe timp de iarna, fara intreruperi. In prima varianta, rusii ar fi putut stoca gaze la Margineni, pe timp de vara, la preturi mici, pe care le-ar fi vandut dupa aceea in varf de consum la preturi mari. In rest, noi vrem, ei promit.
Ajungem asadar la cel de-al treilea punct al discutiilor pe care reprezentantii Gazporm le-au avut cu oficialii romani, respectiv la posibilitatea Romaniei de a importa gaze rusesti direct, fara a mai face apel la intermediari, cum se intampla in momentul de fata.
Se spune ca eliminarea intermediarilor ar duce la un pret mai scazut al gazelor rusesti livrate Romaniei. Este o aberatie, pentru ca s-a dovedit ca si alte tari care importa direct gazul de la rusi platesc cat plateste Romania, sau chiar mai mult.
Ma rog, presupunand ca rusii nu ne amagesc, oricum, importul direct nu va putea fi realizat inainte de 2012, pana cand expira contractele existente deja.
Cum sa-i crezi pe rusi ca ne-ar putea face o asemenea concesie, in situatia in care firmele intermediare prin care importa Romania (Imex Oil si Wintershal), sunt controlate direct de catre Gazprom, in cea de-a doua grupul rus fiind chiar actionar principal?
De ce ar lasa Gazprom din mana controlul exportului, doar de dragul Romgaz, care ar urma sa preia aceasta operatiune ? Pai daca tot ar face-o, cu siguranta ca ar cere ceva in schimb.
Acel ceva este legat strict de Nabucco si de dorinta Romaniei de a se face aceasta conducta. Cu alte cuvinte, vrem gaze direct, atunci s-o lasam mai moale cu Nabucco.
Cam acestea sunt problemele adevarate ale relatiei dintre Romania si Gazprom, abordate in mare viteza saptamana trecuta la Bucuresti.
Romania nu are, cel putin deocamdata, nici un motiv sa creada in promisiunile rusilor si cel mai bine ar fi sa-si vada de problemele ei, fara a crede in “lacrimile” de duiosie ale Moscovei.
Alexandru Moldovan
sursa: bloombiz.ro