Cred că e cea mai bună ocazie pentru mine acum să le transmit copiilor și tinerilor care mă urmăresc că nu există magie. Există doar antrenament, există efort constant pentru a-ți atinge țelul.
E complet normal și, de fapt, uman, să nu-ți iasă mereu. Ba, chiar, prefer să fiu un sportiv complet, care știe să gestioneze suișurile și coborâșurile carierei imprevizibile pe care ți-o aduce sportul, decât să fiu un robot care știe doar să câștige. Consider că aceste experiențe mă fac mai puternic.
A fost un an foarte dificil, cred că cel mai intens an din viața mea. De la recordul mondial, până la bacalaureat, până la Fukuoka. A fost un an haotic, bizar, dar am reușit să trec cu bine și cred că acum este o oportunitate pentru mine să înțeleg curajul și asumarea. Ține numai de mine cum reacționez când întâmpin obstacole în drumul meu, pentru că numai asta e în controlul meu, pentru că este un proces și eu sunt aici să învăț.
După cum văd lucrurile acum, am două variante. Prima, las ce s-a întâmplat să mă demoralizeze și să mă țină în loc. A doua, las ceea ce s-a întâmplat să mă motiveze și să caut să mă autodepasesc. Voi alege varianta a doua, pentru că iubesc ceea ce fac. Ăsta e sportul, asta e lumea reală, n-am cum să câștig întotdeauna, îmi pare rău dacă vă asteptați la altceva, dar asta e lumea reală.
Aș vrea să închei cu un citat al lui Earl Nightingale, am încercat să îl traduc cât mai bine în limba română, e unul scurt, ”nu renunța niciodată la visul tău doar pentru că îți va lua timp să-l atingi. Timpul trece oricum”.
Plec de la acest concurs cu ceva extrem de valoros, sunt extrem de motivat, mă simt mai puternic ca niciodată. Trebuie să-mi iau o vacanță acum, să am grijă de corpul meu și de psihicul meu. Dar, de abia aștept să mă întorc la antrenamente, pentru că îmi doresc să revin pe cea mai înaltă treaptă a podiumului, îmi doresc să fiu din nou cel mai rapid înotător din lume, cel mai bun înotător din lume, vă mulțumesc pentru toată susținerea, o fac și pentru voi.”
Autor/Sursa: David Popovici