Site icon gandeste.org

Dan Stoica: Nu credeam, dar am să o fac… (sau despre ziua în care lumea a renunțat să mai gândească)

O să apăr femeia în fața vestului care vrea să o desființeze nu numai ca noțiune, dar și ca ființă.
De la celebra aterizare pe burtă a pseudopandemiei și a așa ziselor vaccinuri mrn-a (acțiune care a salvat bătrânii care tocmai și-au dat obstescul sfârșit că așa a vrut mama natură și bunul Dumnezeu și a costat viața a cel puțin câtorva zeci de mii de tineri și mai puțini tineri) iată că lipsa de minte și-a ales o nouă țintă: ființa umană per se.
Natura ne face (ne naște și ne dă uneltele prin care să trăim) ca bărbați și femei. Natura e prima fiică a lui Dumnezeu și cred că o face cu voie de la El.
S-au găsit unii care au și putere se decizie între puternicii lumii să nege existența acestor două genuri și să impună existența mai multora care să le sufoce (să le ia fața)
Transgenderii sunt azi cuvântul de ordine al (pseudo)libertății civilizației vestice. Oamenii sunt trimiși la moarte în războaie fără sens iar ființa umană se trezește cu ușile deschise în fața unor oaspeți care nu îi vor binele: woke trendul, asexualizarea prin diversitate unde ordinea se termină în haos.
E un fel de a te da cu capul de pereți afirmând că e alegerea noastră unde să fie ușa și nu a arhitectului care a construit casa.
Și acest atac se duce asupra celei mai fără de apărare părți a omenirii: copiii.
Așa cum la pandemie s-a atacat pe la spate, forțându-se frica din oameni ca să ia măsuri împotriva lor însăși, în această ofensivă strict politică și socială dar cu profunde repercursiuni biologice avem de a face cu strângerea de gât a singurului mod prin care putem ființa mai departe: reproducerea biologică.
Transgenderii sunt capătul de linie care pot multe dar nu prea pot să aibă urmași.
Știu că vrem să tehnologizăm și apariția omului prin inginerie genetică dar asta e ca și cum ai vrea să faci foc cu vreascuri ca să orbești lumina soarelui.
Să fim serioși.
Hai să ne vedem de ale noastre, să nu ne lăsăm conduși de demonii ascunși în lozinci și să ascultăm de nevoie pe care buna noastră casă – corpul uman – le cere de la noi ca să ne găzduiască mai departe cu nădejde și bucurie.
Dar despre toate astea mâine la prezentarea cărții mele voi vorbi cu mai mult umor și poate și cu argumente mai convingătoare.
Bună dimineața și pe mâine.
Autor: Dan Stoica
Exit mobile version