Da, chiar e bine!
Sclavii main stream-urilor mișună printre noi. Suntem într-o mulțime chiar dacă stăm închiși între patru pereți.
Spune unul o gugumănie și eu o aud repetată de sute de ori că e „de succes”. Vine alt deștept și îmi spune că ce nedreptățit sunt eu că mi se fură țara. Ca și cum aș fi moștenit-o din străbuni…
Alții vin cu vești din afară și zic că ei știu mai bine cum să fie condusă aceeași țară în care nu au stat pentru că nu au știut să-și conducă viața.
Ah, da, și toți suntem convinși că de sărăcia în care unii ne-au proptit pentru că ne-au furat când noi nu știam. Nu știam ce? Suntem săraci pentru că nu avem atâtea parale ca cei câțiva miliardari (chiar câțiva) care se culcă în fiecare seară fie beți fie cu frica în sân că nu se vor mai scula a doua zi?
De ce spun? Pentru că bogăția cu care suntem duși de nas ca să prestăm scalvia eficientă de care are nevoie „societatea” e de fapt cea mai cruntă cușcă în care își poate dori cineva să trăiască. Aveți convingerea că ciocolata e cel mai bun aliment până când aflați că ea, delicioasa ciocolată, vă face mai rău decât orice alt aliment pe care nu îl băgați în seamă pentru că nu are gust.
Suntem sclavii unor păreri, unor iluzii care ni se picură în minte și sânge de mici.
Ar putea fi altfel?
Ar putea dar nu e comod. Cea mai mare parte din banii pe care îi câștigăm îi cheltuim ca să uităm că trebuie să câștigăm bani.
Shopping (întoarcerea banilor la cei care vi i-au dat cât mai spre beneficiul lor) e pasiunea centrală a multor doamne care se consideră fericite că pot presta cheltuind în magazine de firmă și să iasă de acolo cu chestii de firmă.
Să fii sărac e o rușine. Ca și pierderea vremii încercând să înțelegi ce sunt și ce sens au vremurile. Oricum vin unii seara și în două minute vă spun tot. Și ce trebuie și știți și cum trebuie să judecați ce vi se spune că ar fi de știut.
Unul care nu știe nici să vorbească și nici să gândească are voie să ne dea lecții de viață numai pentru că furat miliarde și a mai și făcut în așa fel încât să le poată arăta lumii fără să fie umflat.
Să urăști și să spurci pe cei care nu sunt de acord cu sistemul care îți este stăpân în minte și peste trup e o eliberare pentru că în rest trebuie să taci și să înghiți.
O.K. E ceva de făcut?
Mda, să cauți acul în carul cu fân sau o veste bună despre ruși în presa română.
Cum să facem fără să o luăm iar de la început, fără să deschidem iar Bibilia sau cine știe ce altă carte scrisă acum două mii de ani?
Aș începe ca la un bolnav care a zăcut mult în pat.
Să ne sculăm și să începem să pășim fără să ne uităm la cei din jur care merg mai iute, care au pasul mai mare și privirea disprețuitoare.
Hai să nu ne mai comparăm cu nimeni. Nici cu vecinul care are un etaj în plus la casă, nici cu altul care are nevasta luată la pachet cu nu știu câte alte lucuri de la ultimul târg…
Hai să nu ne mai uităm în jur și nici să ne comparăm cu visele tinereții câtă vreme suntem fie copii fie maturi sau cine știe chiar de vârsta a treia…
Și ar mai fi multe de spus și comentat…
Cum e să nu te consideri penibil fără să faci un sfert din viață sală ca să nu ai burtă.
Nu o fi burta sexy, dar, de bine de rău vine cu noi peste tot și nu se plânge… numai noi de ea… și dacă frumoasele o consideră neatrăgătoare, le recomand să se uite după cei cu six-pack-uri și să citească numai ce scriu și gândesc ei. (nu e un blestem, e o încercare a răbdării)… Autorul are o burtă, de care nu e mândru dar o are.
Nu știe de unde a cules-o dar e mai credincioasă decât o nevastă și amantă luate amândouă la un loc.
Vă salut tovărășește dar cu modestie și cu veselie,