„Avantajul escaladării”
așa numea Obama (băiat deștept dar cam lepră) poziția Rusiei față de Ucraina.
Într-un conflict (pe atunci era vorba de Crimeea proaspăt anexată) oricât ar investi ucrainieni în forță militară, rușii vor putea plusa cu încă un nivel (superior)
Acum remarca acestui fost președinte (actual globalizator neobosit) se repetă în direcție inversă.
De fiecare dată când rușii înving pe ucrainieni NATO mai ridică cu un nivel intervenția în regiune.
De aproape un an aceste hopuri ale nivelului de implicare vestic în conflictul dintre rușii de la margine și cei din centru au ajuns la buza unei prăpăstii de unde nu prea mai sunt poduri de trecut ci numai hăuri în care și unii și alții pot să cadă de-a berbeleacul.
Se luptă pe ruptul gâtului sau pe atârnarea în ștreang. E genul de război în care omenia și morala trebuie trimise de acasă cu răgumintea să nu întoarcă capul.
Când doi se bat (Rusia și NATO) al treilea ia cafteală. Jumătate de milion de ucrainieni au mușcat țărâna sau au rămas betegi (tenindința rapid crescândă) pentru ca o gașcă de la Kyiv să își umple buzunarele în timp ce țin discursuri flașnetare.
Și noi, Europa? Cu suflet larg și buzunarele întoarse pe dos, vorba aia populară, și f…t și cu banii luați.
La mai mare.
Autor: Dan Stoica
Dan Stoica: “Când doi se bat (Rusia și NATO) al treilea ia cafteală”
