Influensării, zilele astea: „Dacă aveți plăcerea și posibilitatea, votaaați cu bunul mers al lucrurilor! Suntem șapte mafii acasă, mama e pensionară specială și tata-i operat la deontologie. Au încercat doctorii să-l facă bine, dar tot cu picioarele scrie. Votaaați un biet candidat! Ajutaaați o țară amărâtă să mănâncă și gura ei! Lumea-i rea și nu ne înțelege, iar dușmanii colcăie peste tot! Eu sunt foarte inteligent și sunt un adevărat simbol al civismului. Sunt un suflet empatic, cu multă educație, am bun simț și maniere. Am așa o gingășie și o inimă mare încât am venit aici să mă dau exemplu. Am citit foarte multe cărți și fac analize de mare angajament pe toate subiectele. Foarte puțini se ridică la valoarea mea ca om. Așadar, eu sunt cel mai în măsură să judec cine este candidatul perfect ca să facem țărișoara asta mai puternică. Cunosc foarte bine care este normalitatea, dar nu vă pot salva de unul singur. Adică, eu nu vă spun să votați ca mine, dar numai cei care votează ca mine pot atinge nivelul meu intelectual și cibili… cilivi… civilizaționar. De educație, de oameni frumoși, de patrioți care trebuie să facem bine pentru această țară. Votați pentru normalitate și un viitor luminos! Să se termine odată cu vechiul regim pe care vă sfătuisem să-l votați data trecută! Că n-am blestemat în viața mea și nici nu blestem, dar prafu’ și pulberea să se-aleagă de voi dacă nu votați cu cine trebuie!”
Frate… eu nu știu să vă spun cu cine să votați și nici nu mă interesează. Putem face în continuare glume cu deget în cur pe pagina asta, indiferent pe cine ștampilați. Sunteți adulți și n-am să vă jignesc inteligența băgându-vă pe gât ideile mele. Oricum, dacă o ardeți pe-aici, înseamnă că suntem relativ compatibili ca spirit. Cinici. Failibili. Orfani politici. Pescari înfometați, sătui să tot arunce îndărăt numai pești ipocriți ce nu se califică pentru alimentație. Eu presupun că sunteți adulți și că nu vreți să faceți rău nimănui. Nu mă interesează studiile sau nivelul de trai pe care îl aveți. Mă doare în cur de ce vârstă sau câți dinți în gură are publicul meu. Oricine ați fi, sunteți bineveniți, dar nu uitați niciodată că eu sunt un nimeni. Nu am niciun drept să vă spun cum să trăiți, cum să votați, cum să iubiți, cui să vă închinați sau în ce fel să vă creșteți copiii. Sunt ultimul în măsură să dictez care să fie normalitatea voastră. Fiecare dintre noi e pe barba lui în viață. Noi tragem foloasele, noi tragem ponoasele. Viața e 30% durere și restul ghinion. E mult prea complicată pentru a vă da eu lecții de normalitate sau soluții într-o coală A4. Dacă aș avea un singur sfat, ar fi să nu vă mai uitați la politicieni sau influensări ca la sfinți și preciste. Prezicătorii de apocalipse trăiesc din panică, nu din soluții post-apocalipsă. Au tot interesul să vă țină înspăimântați ca să vă aruncați docili în brațele lor putrede.
Ăștia care bat cu toroipanul ideologic și vă spun cum să votați sunt cei mai proști dintre noi. Ori sunt plătiți, ori idioți folositori. În ambele cazuri, nu merită investiția. Prostia mea ar folosi doar altora, iar să mă ung cu căcat pe suflet, pentru admirație sau bani, mi se pare cel mai păgubos hobby. Influencing-ul este spitalul la care te duci sănătos ca să iei o boală psihică. Angajații acestui spital nu-și merită admirația. Trăiesc vieți sterpe, oricâți bani sau influență ar avea. Dârdâie toată ziua de narcisism nemângâiat, sunt obligați să scuipe venin și să urle la lume mereu pentru că îi strâng pereții de singurătate. Sunt săraci în interior și ajung să nu mai poată respira de-atâta alienare morală. Cu cât se compromit mai tare, cu atât își pierd umanitatea și devin mai statuari. Tot ce vedeți voi pe net sunt simptomele împietririi. Ale uscării sufletești. În realitate, oamenii ca ei n-au nicio putere asupra minților voastre. Doar voi vă puteți asuma patologia lor desicantă, acordându-le voluntar această putere de influență. Faceți cum credeți, că eu n-am niciun drept să vă judec. Atâta doar să nu vă radeți în cap dacă pierde candidatul vostru preferat. Vine iarna, e urât afară și tot vouă o să vă fie frig. Eu știu ce spun pentru că umblu ras în cap de pe vremea când a pierdut Vadim și urăsc fesurile. Așa că mereți liniștiți, să fiți sănătoși, să vă crească copiii mari și frumoși! Există viață și după alegeri. Vă pup și vă doresc ce-mi doriți!
Autor: Dan Pavel